Notiunea si clasificarea actelor juridice civile


INTRODUCERE
      Na?terea unui raport juridic civil concret  presupune  existen?a  unei
norme  juridice  civile  ca  premis?  necesar?  ?i  obligatorie  prin   care
raporturile  sociale  devin  raporturi   juridice   abstracte,   precum   ?i
producerea  unui  fapt  juridic  de  care  legea   civil?   leag?   na?terea
modificarea sau stingerea unui raport juridic civil concret.
      Devin izvoare ale raporturilor juridice civile  concrete  numai  acele
fapte de care norma juridic? civil? leag?  producerea  de  efecte  juridice,
ele devenind prin aceasta fapte juridice.
      Se poate concluziona c? prin izvor al raportului juridic civil concret
se оn?elege o  оmprejurare  (act  sau  fapt)  de  care  legea  civil?  leag?
na?terea modificarea sau stingerea unui raport juridic civil concret.


              No?iunea ?i clasificarea actelor juridice civile


                       Defini?ia actului juridic civil
      Prin act juridic civil se оn?elege manifestarea de  voin??  f?cut?  cu
inten?ia de a produce efecte juridice adic? de a na?te, modifica,  transmite
sau stinge un raport juridic civil concret.[1]
      Din aceast? defini?ie rezult? c? actul  juridic  prezint?  urm?toarele
elemente caracteristice:
   1. Actul juridic este оnainte de toate, o manifestare de  voin??  a  unei
      sau mai multor persoane fizice sau juridice;
   2. Manifestarea de voin?? este f?cut? cu inten?ia  de  a  produce  efecte
      juridice respectiv de a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi
      juridice civile concrete.
      Оn  literatura  de  specialitate,  practica  judiciar?   ?i  chiar  оn
legisla?ia civil? termenul de act juridic  este  folosit  оn  dou?  sensuri.
Оntr-un prim sens actul juridic desemneaz? оns??i manifestarea de voin??  оn
scopul de a produce efecte juridice, adic? оns??i opera?ia  juridic?  ce  se
оncheie (negotium). Оn cel de  al  doilea  sens,  actul  juridic  desemneaz?
оnscrisul constatator al  opera?iunii  juridice  (innstrumentum)  f?cute  de
p?r?i оn vederea pronun??rii unui mijloc de prob? оntr-un eventual litigiu.
      Pentru evitarea oric?ror confuzii cu privire la cele  dou?  accep?iuni
este indicat ca termenul de act juridic s?  fie  folosit  pentru  desemnarea
opera?iei   juridice   (negotium),   iar   pentru   desemnarea   оnscrisului
constatator ale acestei opera?ii juridice  (instrumentum)  s?  fie  utilizat
termenul de оnscris.


                    Clasificarea actelor juridice civile


      Concep?ia  de  act  juridic  civil  este  rezultatul  unui  proces  de
generalizare  ?i  abstractizare  a  tr?s?turilor  comune   tuturor   actelor
juridice civile care se оntвlnesc оn circuitul civil.
      Datorit? regimului juridic diferit pe care оl au diferite categorii de
acte juridice  civile,  atвt  оn  literatura  de  specialitate,  cвt  ?i  оn
practica  judec?toreasc?  s-a  considerat  necesar  ?i  util  s?   se   fac?
clasificarea actelor juridice civile.
      La baza clasific?rilor actelor  juridice stau criterii variate cum  ar
fi num?rul p?r?ilor оntre care se оncheie actul, con?inutul,  cauza,  forma,
modul de executare, efectele actelor etc.
      Оn  continuare  vor  fi  оnf??i?ate  principalele  categorii  de  acte
juridice civile:
   1. Acte juridice unilaterale, bilaterale ?i multilaterale.
      Aceast?  clasificare  are  la  baz?   criteriul   num?rului   p?r?ilor
participante la actul juridic.
      Actele juridice unilaterale sunt produsul  manifest?rii  de  voin??  a
unei singure p?r?i.
      Actul juridic bilateral reprezint? voin?a concordant?  a  dou?  p?r?i,
iar cel multilateral este rezultatul acordului de  voin??  a  trei  sau  mai
multe p?r?i.
      Actul juridic unilateral fiind rezultatul voin?ei unei  singure  p?r?i
sunt mai rare. Intr? оn aceast? categorie testamentul,  promisiunea  public?
de  recompens?,  acceptarea  unei  mo?teniri,   renun?area   la   mo?tenire,
confirmarea unui act juridic anulabil etc.
      Actele  bilaterale  ?i  multilaterale  se  mai  numesc  conven?ii  sau
contracte, termeni echivalen?i ?i folosi?i unul  pentru  altul  оn  limbajul
juridic curent. Sunt acte bilaterale, spre exemplu, contractul  de  vвnzare-
cump?rare, contractul  de  schimb,  contractul  de  dona?ie,  contractul  de
оmprumut etc. Exemplul tipic de  contact  multilateral  este  contractul  de
societate civil?.
      Clasificarea actelor juridice оn unilaterale ?i bilaterale nu  trebuie
confundat?  cu  clasificarea  contractelor  оn  unilaterale  ?i  bilaterale.
Astfel, unilateral care este un act juridic bilateral, fiind  rodul  voin?ei
a dou? p?r?i, d? na?tere  la obliga?ii numai pentru una din p?r?i, cum  este
spre  exemplu  contractul  de  dona?ie,  оmprumut  de  folosin??,  pe   cвnd
contractul bilateral sau  sinalagmatice  dau  na?tere  la  obliga?ii  pentru
ambele p?r?i, precum ar fi, contractul de vвnzare-cump?rare,  contractul  de
schimb etc.
      Rezult?, a?adar, c?  оn  timp  ce  toate  contractele,  inclusiv  cele
unilaterale,  fac  parte  din  categoria  actelor  juridice  bilaterale  sau
multilaterale, оn schimb, actele juridice  unilaterale  nu  sunt  contracte,
ele fiind rezultatul manifest?rii unilaterale de voin??.[2]
      Clasificarea  actelor   juridice   оn   unilaterale,   bilaterale   ?i
multilaterale prezint? importan?? sub aspectul aprecierii valabilit??ii  lor
din punct de vedere al voin?elor. Astfel, actele unilaterale  sunt  valabile
prin  manifestarea  voin?ei  unei  singure  p?r?i,   оn   timp   ce   pentru
valabilitatea actelor bilaterale ?i multilaterale  trebuie  s?  existe  dou?
sau mai multe voin?e juridice.
      Regimul juridic al viciilor de consim??mвnt este diferit,  оn  func?ie
de  cele  dou?  categorii  de  acte.  Оntr-adev?r  eroarea   ca   viciu   de
consim??mвnt se poate оntвlni atвt la actele unilaterale,  cвt  ?i  la  cele
bilaterale ?i multilaterale, pe cвnd  dolul  ?i  violen?a  se  оntвlnesc  de
regul?, numai la actele bilaterale ?i multilaterale.
     2. Acte juridice cu titlu gratuit ?i acte juridice cu titlu oneros
      La baza acestei clasific?ri st? scopul urm?rit de p?r?i la  оncheierea
actului juridic civil.
      Actele cu titlu gratuit sunt actele prin care  se  procur?  uneia  din
p?r?i un folos patrimonial ca aceasta din urm? s? fie  obligat?,  la  rвndul
ei, la un echivalent. Sunt acte  cu  titlu  gratuit,  testamentul,  dona?ia,
comodatul, mandatul gratuit etc.
      La rвndul lor actele cu titlu gratuit se оmpart оn libert??i  ?i  acte
dezinteresate. Libert??ile sunt acte cu titlu gratuit prin care  o  persoan?
о?i  mic?oreaz?  propriul  s?u  patrimoniu,  f?r?  a  primi  оn  schimb   un
echivalent cum este, de pild?,  dona?ia.  Actele  dezinteresate  sunt  acele
acte prin care o persoan? face alteia un serviciu, f?r? a  mic?ora  propriul
s?u patrimoniu, cum ar fi,  spre  exemplu,  mandatul  remunerat,  оmprumutul
f?r? dobвnd?, depozitul gratuit etc.
      Actele cu titlu oneros sunt acele acte prin care  o  persoan?  procur?
alteia un folos patrimonial оn schimbul unui echivalent, fiecare  din  p?r?i
urm?rind un avantaj economic. Оn leg?tur? cu defini?ia contractului  oneros,
оn art   cccc se arat?: “contractul oneros este acela оn care fiecare  parte
voie?te  a-?i  procura  un  avantaj”.  Sunt  contracte  cu   titlu   oneros,
contractul de vвnzare-cump?rare, contractul  de  antrepriz?,  contractul  de
loca?iune etc.
      Оmp?r?irea actelor juridice оn gratuite ?i  oneroase  prezint  interes
juridic  din  mai  multe  puncte  de  vedere.  Astfel,  atвt  sub   aspectul
capacit??ii de a оncheia actele cu titlu gratuit cвt ?i  al  exigen?elor  de
form? ale acelora?i acte, legea prevede condi?ii mult mai severe, оn  raport
cu actele cu titlu oneros. De asemenea, pentru actele cu titlu  oneros  prin
lege, sunt stabilite condi?ii  mult  mai  severe  sub  aspectul  r?spunderii
p?r?ilor, iar  obliga?iile  p?r?ilor  sunt  mai  am?nun?it  ?i  mai  exigent
reglementate, fa?? de actele cu titlu gratuit.
Оn func?ie de momentul  оn  care  urmeaz?  s?-?i  produc?  efectele,  actele
juridice se оmpart оn acte оntre vii ?i acte pentru cauz? de moarte.  Actele
care se оncheie pentru a-?i produce efectele оn timpul vie?ii  celor  de  la
care  eman?  se  numesc  acte  оntre  vii  (inter  vivos).  Ele  sunt  marea
majoritate a actelor juridice. Dimpotriv?, actele care se оncheie pentru  a-
?i produce efectele numai dup?  moarte,  se  numesc  acte  pentru  cauz?  de
moarte (mortis cauza). Exemplu tipic de acte pentru  cauz?  de  moarte  este
testamentul prin care testatorul dispune  de  bunurile  ce  le  va  l?sa  la
deces. Testamentul este numit ?i act  de  ultim?  voin??,  fiindc?  pвn?  la
moarte, poate fi oricвnd modificat ori revocat.
   Clasificarea actelor  juridice  оntre  vii  ?i  pentru  cauz?  de  moarte
prezint? interes din punct de vedere juridic, sub aspectul  formei  оn  care
se оncheie. Astfel, actele pentru cauz? de  moarte  sunt  acte  solemne,  оn
timp ce actele оntre vii  sunt  solemne  numai  ca  excep?ie.  De  asemenea,
actele pentru cauz? de moarte sunt supuse unor reglement?ri mai  restrictive
оn ceea ce prive?te capacitatea de a dispune ?i uneori, chiar ?i cu  privire
la capacitatea de a primi.
4. Acte constitutive, translative ?i declarative
La baza acestei clasific?ri se afl?  criteriul  efectului  produs  de  actul
juridic.
      Actul contitutiv este acel act juridic care d?  na?tere  la  un  drept
subiectiv  civil  ce  n-a  existat  anterior.  Sunt  acte  juridice   civile
constitutive, actul de constituire a unui uzufruct, a unei ipoteci etc.
      Actele translative sunt actele ce au ca efect transmiterea unui  drept
subiectiv civil dintr-un patrimoniu оn alt patrimoniu.  Marea  majoritate  a
actelor  juridice  civile  sunt  translative  cum  ar   fi   spre   exemplu,
contractul de vвnzare-cump?rare, dona?ia, cesiunea de crean?? etc.
      Sunt  acte  declarative  cele  care   au   ca   efect   recunoa?terea,
definitivarea ori consolidarea unui drept subiectiv civil  preexistent.  Ele
definitiveaz? drepturi ?i obliga?ii ale  p?r?ilor  ce  au  existat  anterior
оncheierii actului. Fac parte din aceast? categorie  partajul  (оmp?r?eala),
actul confirmativ pentru care o persoan? renun??  la  dreptul  de  a  invoca
nulitatea relativ?.
      Interesul juridic al acestei clasific?ri const?  оn  aceea  c?  actele
constitutive ?i translative produc efecte numai pentru viitor,  оn  timp  ce
actele declarative produc efecte ?i pentru trecut.
     5. Dup? importan?a lor actele juridice  civile se оmpart  оn  acte  de
        conservare, de administrare ?i de dispozi?ie
      Actele juridice de conservare  sunt  actele  prin  care  se  urm?re?te
preоntвmpinarea pierderii unui  drept  subiectiv  civil.  Intr?  оn  aceast?
categorie  actele  prin  care  se  оntrerupe  prescrip?ia,  оnscrierea  unei
ipoteci, soma?ia etc. Prin astfel  de  acte,  оn  schimbul  unei  cheltuieli
minime se p?streaz? sau se salveaz? un drept de o valoare mai mare.
      Actele  juridice  de  administrare  sunt  acele  acte  prin  care   se
realizeaz? o normal? punere оn valoare a unui bun  ori  a  unui  patrimoniu.
Sunt acte de  administrare   оncasarea  veniturilor,  perceperea  fructelor,
asigurarea unui bun, repara?iile de оntre?inerea a unui bun etc.
      Actele de dispozi?ie sunt acele acte prin care se оnstr?ineaz? bunuri,
se constituie drepturi reale, principale sau accesorii asupra bunurilor  ori
se renun?? la drepturi.  Fac  parte  din  aceast?  categorie  contractul  de
vвnzare-cump?rare,  de  schimb,  de  dona?ie,  constituirea  unui  drept  de
uzufruct, a unei ipoteci, remiterea de dona?ie.
      Aceast? clasificare prezint? importan?? оn materie de reprezentare  ?i
capacitate.  Оntinderea  puterilor  de  reprezentare   ale   p?rin?ilor   ?i
tutorilor depind de categoria de acte luate оn considerare.  Astfel,  actele
de conservare  pot  fi  оncheiate  valabil  chiar  de  persoane  lipsite  de
capacitate de exerci?iu. Actele de administrare se оncheie оn numele  ?i  pe
seama celui lipsit de capacitate de exerci?iu, de reprezentantul  s?u  legal
– p?rinte  sau  tutore  –  f?r?  a  fi  nevoie  pentru  validitatea  lor  de
оncuviin?are din partea autorit??ii tutelare.
      Clasificarea prezint?  interes  ?i  оn  ceea  ce  prive?te  оntinderea
оmputernicirilor mandatarului. Mandatul general este  valabil  numai  pentru
actele de conservare  ?i  administrare,  iar  pentru  actele  de  dispozi?ie
trebuie s? existe un mandat special.
5. Оn  func?ie  de  modul  lor  de  оncheiere,  actele  juridice  civile  se
   clasific? оn acte consensuale, solemne, formale ?i reale.
      Actele consensuale sunt acele acte care iau  na?tere  оn  mod  valabil
prin  simpla  manifestare  de  voin??  a  p?r?ilor,  f?r?   a   fi   necesar
оndeplinirea vreunei  formalit??i.  Оn  dreptul  nostru  civil  func?ioneaz?
regula consensualit??ii actelor juridice  civile,  оn  sensul  c?  ele  sunt
valabile prin simpla manifestare  de  voin??.  Marea  majoritate  a  actelor
juridice civile sunt consensuale.
      Sunt solemne sau formale actele pentru validitatea c?rora  legea  cere
expres оncheierea lor оntr-o anumit?  form?.  Intr?  оn  aceast?  categorie,
testamentul, dona?ia, contractul de ipotec? etc.
      Actele reale sunt acele acte оn  care  manifestarea  de  voin??,  este
оnso?it?  de  remiterea  (predarea)  bunului.  Intr?  оn  aceast?  categorie
contractul de оmprumut, de depozit, gajul etc.
      Utilitatea distinc?iei dintre actele consensuale solemne ?i  reale  se
manifest? оn aceea c? nerespectarea formei la actele solemne (formale)  este
sanc?ionat? cu nulitatea absolut?,  оn  vreme  ce  actele  consensuale  sunt
valabile indiferent de forma оn care au fost оncheiate.  Оncheierea  actelor
juridice solemne prin mandatar presupune ca ?i  procura  s?  fie  f?cut?  оn
form? solemn?, ceea ce nu se cere оn cazul actelor consensuale.
      De asemenea, regimul probator este  diferit  pentru  toate  cele  trei
categorii de acte.
6. Clasificarea  actelor  juridice  civile  оn  acte  patrimoniale  ?i  acte
 nepatrimoniale se face оn func?ie de con?inutul lor:
      Actul  juridic  patrimonial  este  actul  al   c?rui   con?inut   este
susceptibil de a fi evaluat оn  bani.  Intr?  оn  aceast?  categorie  actele
juridice civile privesc drepturile reale ?i drepturi de crean??.
      Actul juridic nepatrimonial este acela al c?rui con?inut nu  poate  fi
evaluat оn bani. Ele privesc drepturile nepatrimoniale.
      Aceast? clasificare prezint? interes din punct de  vedere  juridic  оn
materia nulit??ilor ?i a ocrotirii persoanelor incapabile.
7. Dup? cum au  sau  nu  leg?tur?  cu  modalit??ile  actului  juridic  civil
 (termen, condi?ie, sarcin?) distingem acte pure ?i simple ?i acte  afectate
 de modalit??i.

      Actul juridic pur ?i  simplu  este  actul  care  nu  este  afectat  de
modalit??i. Intr? оn aceast?  categorie  c?s?toria,  adop?ia,  recunoa?terea
filia?iei, op?iunea succesoral?.

      Actele afectate de modalit??i este actul care cuprinde  o  modalitate,
adic? un termen, o condi?ie sau o sarcin?, оn func?ie  de  care  оncepe  sau
оnceteaz? s?-?i produc? efectele. Sunt  acte  juridice  civile  afectate  de
modalit??i contractul de  оmprumut,  contractul  de  vвnzare  cu  clauz?  de
оntre?inere, contractul de asigurare,  contractul  de  dona?ie  cu  sarcin?,
etc.
      Importan?a   acestei   clasific?ri   se   manifest?    sub    aspectul
valabilit??ii, оn sensul c? оn cazul actelor  juridice  civile  de  a  c?ror
esen?? este existen?a unei  modalit??i,  lipsa  acesteia  atrage  dup?  sine
ineficien?a actului. De asemenea, sub aspectul efectelor, la actele pure  ?i
simple, efectele se produc imediat, definitiv ?i irevocabil, оn timp  ce  la
actele afectate de modalit??i, producerea sau  оncetarea  efectelor  depinde
de un eveniment viitor care este termenul sau condi?ia.
     8. Actele juridice principale ?i actele juridice accesorii
      La baza acestei clasific?ri se afl?  raportul  ce  exist?  оntre  ele.
Actele juridice principale sunt acele acte  care  au  o  existen??  de  sine
st?t?toare independent? de vreo leg?tur? cu alte acte.  Majoritatea  actelor
juridice de drept civil sunt  acte  principale  оn  sensul  c?  regimul  lor
juridic nu este dependent de al altor acte juridice.
      Actele juridice accesorii sunt acele acte care nu au  o  existen??  de
sine st?t?toare, soarta lor juridic? depinzвnd de soarta  unui  act  juridic
principal. A?a sunt  spre  exemplu,  contractele  prin  care  se  constituie
garan?ii, cum ar fi fidejusiunea, amanetul, ipoteca, sunt acte accesorii  оn
raport cu actul generator al obliga?iei garantate.
      Importan?a acestei  clasific?ri  se  manifest?  pe  planul  examin?rii
validit??ii  ?i  eficacit??ii  acestor  acte,  soarta  juridic?  a   actelor
accesorii depinzвnd оntrutotul de soarta juridic? a actelor principale.
      Оn raport cu cauza sau scopul  lor,  actele  juridice  civile  pot  fi
оmp?r?ite оn acte cauzale ?i acte abstracte.
      Actul cauzal este acela pentru a  c?rui  validitate  nu  este  necesar
examinarea  cauzei.  Sunt  acte  abstracte  titlurile  de   valoare,   adic?
оnscrisurile оn care sunt оncorporate drepturi de crean??, cum ar  fi,  spre
exemplu, obliga?iunile cec, cambiile, conosamentele.
      Importan?a acestei clasific?ri const? оn aceea c?  la actele  cauzale,
cauza  fiind  un  element  esen?ial   pentru   valabilitatea   lor,   lipsa,
falsitatea,  ilicitatea  ori  imoralitatea  cauzei   sunt   sanc?ionate   cu
nulitatea actelor respective, оn timp ce actele abstracte fiind deta?ate  de
cauza lor, absen?a, nerealizarea, ilicitatea sau imoralitatea cauzei  nu  au
nici o оnrвurire asupra valabilit??ii lor.
9. Оn func?ie de modul cum pot  fi  оncheiate,  actele  juridice  civile  se
 оmpart оn acte strict personale ?i acte оncheiate prin reprezentare.
      Actele juridice personale sunt acele acte care  nu  pot  fi  оncheiate
decвt personal, nefiind  susceptibile  a  fi  оncheiate  prin  reprezentant.
Astfel de acte sunt testamentul, c?s?toria, recunoa?terea filia?iei, etc.
      Actele juridice оncheiate printr-un reprezentare sunt actele  juridice
ce se оncheie de o  alt? persoan? оn calitate de reprezentant.
      Importan?a acestei  clasific?ri  const?  оn  aceea  c?  actele  strict
personale constituind excep?ia, sunt guvernate de norme juridice ce  cuprind
unele reguli speciale ce  sunt  de  strict?  interpretare  ?i  aplicare.  De
asemenea, оn timp  ce  valabilitatea  actului  juridic  strict  personal  se
apreciaz? numai оn raport de persoana  sau  persoanele  ce  le  оncheie,  la
actele  оncheiate  prin  reprezentant  se   apreciaz?   ?i   prin   persoana
reprezentantului.
10. Dup? reglementarea ?i denumirea lor legal?, actele  juridice  civile  se
 clasific? оn acte numite (tipice) ?i acte nenumite (atipice)
      Sunt acte  juridice  numite  sau  tipice  acele  care  au  o  denumire
stabilit? de legisla?ia civil?, precum  ?i  o  reglementare  proprie.  Marea
majoritate a actelor juridice civile sunt numite, cum ar fi,  spre  exemplu,
contractul de vвnzare-cump?rare, mandatul, loca?ie, depozit, etc.
      Prin acte juridice  nenumite  se  оn?eleg  acele  acte  care  nu  sunt
nominalizate ?i nu au  o  reglementare  proprie  оn  legisla?ia  civil?.  Un
asemenea  act  juridic  civil  este  contractul  de  vвnzare  cu  clauz?  de
оntre?inere.
      Clasificarea actelor numite ?i nenumite prezint?  importan??  juridic?
sub aspectul regulilor aplicabile celor  dou?  categorii  de  acte.  Astfel,
actelor  juridice  civile  nenumite  li  se  aplic?  regulile  generale   ce
reglementeaz?  actele  juridice  sau  ale  celui  cu  care  are  mai   mult?
asem?nare.[3]

11. Dup? modul lor de executare, actele juridice civile se  оmpart  оn  acte
 cu executare imediat? ?i acte cu executare succesiv?.
      Actele cu executare imediat? sunt acele  acte  a  c?ror  executare  se
produce o singur? dat?, printr-o singur? presta?ie din  partea  debitorului.
Fac parte din aceast?  categorie,  darul  manual,  vвnzarea-cump?rarea  unui
bun, cвnd pe loc se pl?te?te pre?ul ?i se pred? bunul.
      Actele juridice  cu  executare  succesiv?  sunt  acele  acte  a  c?ror
executare se  realizeaz?  prin  mai  multe  presta?ii  succesive.  Intr?  оn
aceast?  categorie,  contractul  de  rent?  viager?,  dona?ia   cu   sarcina
оntre?inerii, vвnzarea-cump?rarea оn rate etc.
      Aceast? clasificare prezint? interes din punct de vedere  juridic  sub
aspectul sanc?iunilor ce se aplic? оn caz de neexecutare.  Astfel,  оn  timp
ce  contractele  sinalagmatice  cu   executare   imediat?   li   se   aplic?
rezolu?iunea   pentru   neexecutarea   culpabil?   sau    necorespunz?toare,
contractelor  sinalagmatice  cu  executare  succesiv?  li   se   va   aplica
rezilierea. De asemenea, оn cazul actelor juridice cu  executare  succesiv?,
pentru fiecare presta?ie curge o prescrip?ie extinctiv? distinct?.
12. Оn func?ie de rolul voin?ei p?r?ilor оn stabilirea con?inutului  actului
 juridic civil, distingem acte subiective ?i acte condi?ie.
      Actele juridice subiective se  caracterizeaz?  prin  aceea  c?  оntreg
con?inutul lor este stabilit  prin  voin?a  p?r?ilor  care  le-au  оncheiat.
Acestea sunt marea majoritate a actelor de drept civil.
      Actele juridice condi?ie  sunt  acele  acte  al  c?ror  con?inut  este
predeterminat de norme imperative, p?r?ile  actelor  juridice  exprimвndu-?i
voin?a numai оn privin?a na?terii lor. Exemplu de act juridic condi?ie  este
c?s?toria.
      Aceast?  clasificare  prezint?  importan??  din  punct  de  vedere  al
aprecierii  condi?iilor  de  validitate  ale  celor   dou?   acte.   Astfel,
con?inutul actelor juridice condi?ie fiind reglementat оn mod  imperativ  de
lege, valabilitatea lor se apreciaz?  оn  limitele  acestor  norme  juridice
imperative, оn vreme  ce  aprecierea  valabilit??ii  actelor  subiective  al
c?ror con?inut este stabilit de p?r?i se face оn limite mai largi.
      Pe de alt? parte, оn timp ce actele juridice condi?ie nu pot  fi decвt
cele stabilite ?i reglementate de lege, actele subiective  nu  se  limiteaz?
numai la cele expres reglementate de lege.

           Condi?iile de valabilitate ale actelor juridice civile.
      Dup? reglement?rile de baz? pe care ni  le  ofer?  doctrina  juridic?,
condi?iile esen?iale pentru validitatea conven?iilor sunt:
      o Capacitatea de a contracta;
      o Consim??mвntul valabil al p?r?ii care se oblig?;
      o Un obiect determinat;
      o O cauz? licit?.
      Оn leg?tur? cu aceste prevederi se impun a fi f?cute unele  preciz?ri.
Astfel, de?i textul  se  refer?  la  conven?ii,  condi?iile  enumerate  sunt
necesare ?i valabile pentru toate actele  juridice,  indiferent  c?  acestea
sunt unilaterale sau bilaterale. Pe de alt? parte, de?i textul se refer?  la
consim??mвntul valabil al  p?r?ii  care  se  oblig?,  totu?i  toate  p?r?ile
actului juridic, inclusiv creditorul, trebuie  s?  exprime  un  consim??mвnt
valabil.
      De asemenea actul juridic este  valid  nu  numai  cвnd  obiectul  este
determinat, ci ?i atunci cвnd acest obiect este doar  determinabil,  iar  оn
ceea ce prive?te cauza nu este suficient ca s? fie numai licit?, ci оn  plus
trebuie s? fie real? ?i corespunz?toare regulilor de moral?.[4]
      Оn afara condi?iilor ar?tate mai  sus,  o  condi?ie  esen?ial?  pentru
validitatea actelor juridice o constituie forma pentru  actele  formale  sau
solemne.
      Pe  lвng?  condi?iile  esen?iale,  actul  juridic  poate  cuprinde  ?i
condi?ii neesen?iale sau оntвmpl?toare, a c?ror  lips?  nu  poate  influen?a
valabilitatea actelor  juridice,  cum  ar  fi,  spre  exemplu,  modalit??ile
actului juridic (termenul ?i condi?ia).

   No?iunea ?i clasificarea condi?iilor de validitate ale actului juridic
                                   civil.


      Оn literatura de specialitate, condi?iile esen?iale de validitate  ale
actelor  juridice  au  fost  desemnate  ?i   prin   termenul   de   elemente
esen?iale.[5] Nu  credem  c?  ar  fi  vreo  gre?eal?  ca  pentru  desemnarea
termenului de condi?ii esen?iale  de  validitate  ale  actelor  juridice  ?i
expresia “cerin?ele esen?iale de validitate ale actului juridic”.
      Prin  condi?ii  de  validitate  ale  actului  juridic  trebuie  s?  de
оn?eleag? toate cerin?ele sau elementele prev?zute de lege sau stabilite  de
p?r?i pentru validitatea actului juridic civil.
      Condi?iile de validitate ale actului juridic civil se  clasific?  dup?
mai multe criterii. Astfel, оn  func?ie  de  aspectele  la  care  se  refer?
deosebim condi?ii de fond ?i condi?ii de  form?.  Condi?iile  de  fond  sunt
cele care privesc con?inutul actului juridic,  iar  cele  de  form?  privesc
forma de exteriorizare a voin?ei,  adic?  forma  pe  care  o  оmbrac?  acest
con?inut.
      Оn func?ie de obligativitatea lor, condi?iile actului juridic civil se
оmpart  оn  esen?iale  ?i  neesen?iale.  Condi?iile  esen?iale  sunt   acele
condi?ii  care  trebuie  оndeplinite  оn  mod  obligatoriu,  pentru   оns??i
validitatea actului juridic. Dimpotriv? condi?iile neesen?iale  pot  fi  sau
nu prezente оn structura  actului  juridic  civil,  f?r?  consecin?e  asupra
valabilit??ii acestuia.
      Оn sfвr?it, condi?iile actului juridic civil se mai pot clasifica,  оn
func?ie de sanc?iunea  ce  intervine  оn  caz  de  nerespectare  a  lor,  оn
condi?iile de validitate a c?ror nerespectare se sanc?ioneaz?  cu  nulitatea
actului ?i condi?ii  de  eficacitate  a  c?ror  nerespectare  prive?te  doar
eficacitatea actului, f?r? nici o  оnrвurire  asupra  valabilit??ii  actului
juridic civil.


                Capacitatea de a оncheia actul juridic civil


                       No?iune ?i reglementare legal?.

      Capacitatea de a оncheia acte juridice civile este una din  condi?iile
de fond, esen?ial? pentru validitatea actului juridic.
      Prin  capacitate  de  a  оncheia  acte  juridice  civile  se  оn?elege
aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular  de  drepturi  ?i
obliga?ii civile, prin оncheierea de acte de drept  civil.[6]  Conceput?  оn
acest fel, capacitatea de a оncheia acte juridice civile se  оnf??i?eaz?  ca
o parte a capacit??ii de  folosin??  a  persoanei  fizice  ?i  juridice,  оn
sensul posibil (aptitudinii) de a avea drepturi ?i obliga?ii civile,  precum
?i ca o premis? a capacit??ii de exerci?iu, al?turi de  discern?mвnt,  de  a
dobвndi drepturi subiective civile ?i  obliga?ii  prin  оncheierea  de  acte
juridice civile. Cu alte cuvinte, capacitatea de  a  оncheia  acte  juridice
civile se оntemeiaz? atвt pe ideea de a  dobвndi  prin  оncheierea  de  acte
juridice civile.
      Sub  aspectul  reglement?rii  legale  оn  articol   ….   Enumerвndu-se
condi?iile esen?iale pentru validitatea  unui  act  juridic,  la  pct  1  se
prevede expres capacitatea de a contracta. Оn afara acestui  text  de  lege,
capacitatea de a оncheia acte juridice civile mai este reglementat?  de  art
… , potrivit c?ruia “poate contracta orice persoan?  ce  nu  este  declarat?
incapabil? de lege” ?i art ….,  care  enumer?  persoanele  incapabile  de  a
оncheia contracte ?i anume minorii, interzi?ii, precum ?i to?i  acei  c?rora
legea le-a prohibit oarecare contracte.
      Unele reglement?ri privind capacitatea  de  a  оncheia  acte  juridice
civile au ca obiect diferite categorii  de  acte  juridice  civile.  Astfel,
potrivit  dispozi?iilor  art…  ,  minorul  de  16  ani  poate  dispune  prin
testament de jum?tate din bunurile de  care  poate  dispune  potrivit  legii
persoana major?, iar оn art   …   se  consacr?  principiul  potrivit  c?ruia
“orice persoan? este capabil? de a face testament, dac? nu  este  oprit?  de
lege”. De asemenea,  оn  toat?  materia  contractelor  de  vвnzare-cump?rare
potrivit art …. “Pot cump?ra ?i vinde to?i c?rora  nu  le  este  oprit  prin
lege”


          Principiul capacit??ii ?i excep?ia de la acest principiu

      Regula оn aceast? materie, consacrat? оn doctrin? ?i stabilit?  ?i  de
practica judec?toreasc? este c? orice persoan? are capacitate de  a  оncheia
acte juridice civile, incapacit??ile  constituind  excep?ii  de  la  aceast?
regul?. Оn leg?tur? cu aceast? regul? оn articolul 12  C.  Civ.  Se  prevede
expres c? “nimeni nu poate fi оngr?dit оn capacitate de  folosin??  ?i  nici
lipsit, оn tot sau оn parte, de capacitatea de exerci?iu, decвt оn  cazurile
?i condi?iile stabilite de lege”.
      Оn ceea ce  prive?te  persoanele  juridice  regula  capacit??ii  de  a
оncheia  acte  juridice   este   subordonarea   principiului   specialit??ii
capacitatea de folosin?? consacrat?  prin  art.  29  din  C.  Civ.  Potrivit
c?ruia “persoana juridic? are  capacitate  juridic?  de  folosin??  potrivit
scopului activit??ii ei”
      Capacitatea de folosin?? a persoanei juridice ia na?tere  оn  momentul
aprob?rii statutului sau regulamentului ei, iar оn cazurile cвnd urmeaz?  s?
func?ioneze pe baza regulamentului general privind  organiza?iile  de  stat,
respectiv – din momentul public?rii de c?tre organul competent  a  hot?rвrii
de оnfiin?are a ei. Dac? statutul urmeaz? s?  fie  оnregistrat,  capacitatea
de folosin?? a persoanei juridice ia na?tere din momentul оnregistr?rii.
      Toate actele juridice care nu sunt  оncheiate  оn  vederea  realiz?rii
scopului persoanei juridice sunt sanc?ionate cu nulitatea.
      Incapacitatea de  a  оncheia  acte  juridice  trebuie  s?  fie  expres
prev?zut? de lege, iar textele de lege prin care  sunt  reglementate  astfel
de excep?ii sunt de strict? interpretare ?i aplicare.
      Fa?? de no?iunea ?i reglement?rile legale privitoare la capacitatea de
a оncheia acte juridice civile, se poate concluziona c?  aceast?  capacitate
este o stare de drept оn compara?ie cu discern?mвntul care este o  stare  de
fapt  care  se  apreciaz?  de  la  persoan?  la  persoan?,  оn  func?ie   de
aptitudinea ?i puterea psihointelectual? a acesteia de a aprecia оntre  bine
?i r?u, licit ?i ilicit, moral ?i imoral, etc.[7]


                               Consim??mвntul



              Corela?ia dintre consim??mвnt ?i voin?a juridic?


      Pentru ca un act juridic s? ia  fiin??  ?i  s?  produc?  efecte,  este
absolut necesar? existen?a unei voin?e  care  s?-l  creeze,  deoarece  actul
juridic este manifestarea de voin?? f?cut? cu inten?ia de a  produce  efecte
juridice, adic? de  a  crea,  modifica,  transmite   sau  stinge  un  raport
juridic civil.
      Privit? оn realitatea ei psihologic?, voin?a este un  fenomen  complex
care cuprinde оn  con?inutul  ei  st?ri  intelective  (senza?ii,  percep?ii,
gвndire, memorie); st?ri afective (emo?ii ?i sentimente) ?i  st?ri  volitive
(reglarea conduitei, propunerea de scopuri deliber?ri, lu?ri de  decizii)[8]
?i sub  aspectul  ei  juridic  voin?a  este  un  fenomen  complex,  deoarece
structura ei este  format?  din  dou?  elemente:  consim??mвnt  ?i  cauz?  a
(scop).
      Corela?ia care exist? a?adar, оntre voin??  ?i  consim??mвnt  este  de
tipul оntreg parte, voin?a alc?tuind оntregul, iar consim??mвntul o parte  a
acestuia.


                  Formarea ?i principiile voin?ei juridice


  Ceea ce оi determin? pe oameni s? оncheie acte juridice este  nevoia  lor
de a-?i satisface cerin?ele  de  ordin  material  ?i  spiritual  ale  vie?ii
cotidiene. Aceasta оnseamn? c? orice  act  de  voin??  urm?re?te  realizarea
unui anumit scop. Sub influen?a nevoilor  se  formeaz?  motivele  ac?iunilor
omene?ti, motivele constituind, a?adar, elementul care-l оndeamn? pe om  s?-
?i propun? anumite scopuri, iar scopul reprezint?  ceea  ce  omul  tinde  s?
realizeze. Tocmai  aceast?  tr?s?tur?  a  ac?iunii  omene?ti,  de  a  urm?ri
con?tient realizarea unui anumit scop, ne оng?duie s?  denumim  ac?iunea  sa
ca act de voin??.
  Cвnt?rind motivele care o оndeamn?  s?  ac?ioneze,  persoana  delibereaz?
pвn? cвnd intervine motivul determinant care antreneaz?  hot?rвrea  de  a  o
оncheia actul juridic proiectat.
  Оn procesul psihologic de  formare  a  consim??mвntului  distingem,  prin
urmare, mai multe etape,  ?i  anume:  reflectarea  nevoilor  оn  con?tiin??,
apari?ia sub -  impulsul  lor  –  a  motivelor  care  оndeamn?  la  ac?iune;
deliberarea;  interven?ia  motivului  determinant  care  este  reprezentarea
intelectual? a scopului principal,  urm?rit  ?i,  оn  fine  hot?rвrea  de  a
оncheia actul juridic necesar  pentru  оmplinirea  scopului  urm?rit,  adic?
pentru  оmplinirea  nevoilor  care  au  constituit  punctul  de  plecare  al
procesului psihologic de formare a voin?ei juridice.
  Din punct de  vedere  juridic  intereseaz?  numai  interven?ia  motivului
determinant ?i hot?rвrea de a оncheia actul juridic,  care  constituie  cele
dou? elemente ale voin?ei juridice ?i anume:
     a) consim??mвntul, care оnseamn? hot?rвrea de a оncheia actul juridic;
     b) cauza prin  care se оn?elege scopul concret urm?rit prin оncheierea
        actului  respectiv,  scop  a  c?rui  reprezentare  intelectual?   a
        constituit  motivul  determinant  ale  оncheierii  actului  juridic
        civil.
  Doctrina juridic? civil? consacr? dou?  principii  ce  guverneaz?  voin?a
juridic? ?i anume principiul libert??ii actelor  juridice  civile,  cunoscut
?i sub numele de principiu autonom de voin?? ?i  principiul  voin?ei  reale,
numit ?i principiul voin?ei interne.
  De aici rezult? c? subiectele de drept civil sunt libere s? оncheie orice
acte juridice, dar respectвnd  legea  ?i  bunele  moravuri.  Cu  respectarea
legii ?i a regulilor de moral?,  subiectele   de  drept  civil  pot  s?  dea
actului juridic оncheiat, con?inutul dorit de ele. Ele  sunt,  de  asemenea,
libere s? modifice sau s? pun? cap?t actului juridic pe care l-au оncheiat.
  Pentru a produce efecte juridice, respectiv,  pentru  a  crea,  modifica,
transmite sau stinge raporturi juridice de drept civil,  voin?a  trebuie  s?
fie exteriorizat? de forul  interior  al  autorului  ei.  Cu  alte  cuvinte,
voin?a intern? trebuie manifestat? оn exterior  pentru  a  fi  cunoscut?  de
alte persoane. Voin?a  juridic?  cuprinde,  a?adar,  dou?  elemente:  voin?a
intern? (real?) ?i voin?a  declarat?  (exteriorizat?).  Pentru  a  putea  da
na?tere la efecte juridice оntre voin?a intern? ?i cea declarat? trebuie  s?
existe  o  concordan??  deplin?.  Exist?  оns?  cazuri  оn  care  nu  exist?
concordan?? оntre  voin?a  ?i  cea  intern?,  situa?ie  оn  care  se  ridic?
problema c?reia dintre acesteia trebuie s? i se acorde prioritate.


          Defini?ia ?i cerin?ele de validitate ale consim??mвntului


  Consim??mвntul este condi?ia  esen?ial?,  de  fond,  prev?zut?  de  lege,
pentru validitatea actului juridic civil.
  Prin consim??mвnt se оn?elege hot?rвrea unei  persoane  de  a  se  obliga
juridice?te ?i manifestarea оn exterior a acestei  hot?rвri.  Consim??mвntul
este оn aceast? accep?iune, un element fundamental ?i  necesar  al  oric?rui
act juridic civil.
  Оntr-un alt sens, mai apropiat de sensul  etimologic al  cuvвntului  prin
consim??mвnt  se  desemneaz?  acordul  de  voin??  al  p?r?ilor,  оn  actele
juridice bilaterale ?i multilaterale.[9]
  Pentru a fi valabil consim??mвntul trebuie s?  оndeplineasc?,  cumulativ,
urm?toarele cerin?e:
a) hot?rвrea de a оncheia actul juridic trebuie s? fie exteriorizat?.  Atвta
timp cвt consim??mвntul nu a fost exteriorizat nu are nici  o  semnifica?ie
juridic?.
  Formele declara?iei de voin?? pot fi alese liber de c?tre cei ce  оncheie
actul juridic cu excep?ia cazurilor prev?zute de lege, cвnd manifestarea  de
voin?? trebuie s? оmbrace o form? special?.
  Modurile de exteriorizare a consim??mвntului  sunt  variate.  Vorbele  ?i
оnscrisurile sunt cele mai frecvente. Dar оn afar?  de  declara?ia  expres?,
f?cut? verbal, оn scris sau chiar  printr-un  gest,  spre  exemplu  chemarea
unui taxi, consim??mвntul se mai poate manifesta  ?i  prin  s?vвr?irea  unei
ac?iuni cum ar fi, spre exemplu, оnceperea execut?rii unui mandat  din  care
rezult? оn mod concludent acceptarea mandatului  ori  chiar  prin  adoptarea
unei anumite atitudini (sta?ionarea taxiurilor оn anumite locuri ce le  sunt
rezervate).
  Оn literatura de specialitate,  ca  ?i  оn  practica  judiciar?  s-a  pus
problema valorii juridice a t?cerii. Оn principiu t?cerea prin ea оns??i  nu
poate valora consim??mвntul.
  Cu toate acestea, legea prevede unele cazuri оn  care  t?cerea  valoreaz?
consim??mвntul.  Astfel,  dac?  dup?  expirarea  termenului  stipulat   prin
contractul de loca?iune, locatarul r?mвne ?i este l?sat оn posesia  bunului,
loca?iunea se  consider?  reоnnoit?  care  se  nume?te  tacit?  reloca?iune.
T?cerea  mai  poate  valora  consim??mвntul  atunci  cвnd  p?r?ile  atribuie
t?cerii semnifica?ie juridic? de consim??mвnt sau o astfel  de  semnifica?ie
rezult? din obicei.
b)  consim??mвntul  trebuie  s?  provin?  de  la   o   persoan?   care   are
discern?mвnt.  Actul  juridic  civil  fiind  un  act  de  voin??,   autorii
manifestarea de voin?? trebuie s? aib? puterea de a discerne ?i  a  aprecia
consecin?ele actului juridic pe care le оncheie.
  Persoanele care au deplin? capacitate de exerci?iu, sunt prezumate c?  au
discern?mвnt. Minorii pвn? la vвrsta de 15 ani aliena?ii mintali ?i  debilii
mintali  pu?i  sub  interdic?ie  judec?toreasc?   sunt   prezuma?i   c?   au
discern?mвntul  necesar  s?  оncheie  acte  juridice  civile,  fie  datorit?
vвrstei lor fragede, fie datorit? st?rii lor de s?n?tate mintal?.
  Оntre 15 ?i 18 ani minorii au capacitate de  exerci?iu  restrвns?  ?i  оn
aceast? perioad? discern?mвntul lor juridic este оn curs de formare.  Ei  au
discern?mвnt, оns? le lipse?te  experien?a  vie?ii  juridice,  motiv  pentru
care actele lor juridice sunt оncuviin?ate оn prealabil de  ocrotitorii  lor
legali.
c) consim??mвntul trebuie s? fie exprimat cu inten?ia de  a  produce  efecte
juridice, adic? de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic. De
aici consecin?a c? obliga?iile de ordin moral, cele  de  polite?e  sau  pur
amicale, precum ?i cele оncheiate sub o condi?ie pur postetativ?,  a  c?rei
realizare depinde exclusiv de voin?a celui ce se oblig?, nu sunt  obliga?ii
juridice. Оn aceste cazuri, declara?ia de voin?? nu are  valoare  juridic?,
fiindc? lipse?te inten?ia de a se obliga juridice?te.
d) Consim??mвntul s? nu  fie  alterat  prin  vreun  viciu  de  consim??mвnt.
Caracterul con?tient ?i liber  al  consim??mвntului  poate  fi  alterat  de
anumite оmprejur?ri denumite vicii de consim??mвnt.  Оntr-adev?r,  potrivit
dispozi?iilor art, c civ “consim??mвntul nu este valabil cвnd este dat prin
eroare, smuls prin violen?? sau surprins prin dol”. Viciile care  altereaz?
caracterul con?tient ?i liber al  consim??mвntului  sunt:  eroarea,  dolul,
violen?a ?i leziunea.



                           Viciile de consim??mвnt


  Eroarea. Eroarea este o fals? reprezentare  a  realit??ii  la  оncheierea
unui act juridic. Оn raport cu  consecin?ele  pe  care  le  produce  eroarea
poate distinge voin?a juridic?, poate vicia consim??mвntul sau poate  s?  nu
aib? nici  o influen?? asupra voin?ei, fiind indiferent din punct de  vedere
juridic. Rezult?, a?adar, c? оn func?ie de  efectele  la  care  d?  na?tere,
eroarea este de trei feluri: eroarea obstacol,  denumit?  ?i  distinctiv  de
voin??, eroare-viciu de consim??mвnt ?i eroare indiferent?.
  Eroarea obstacol este cea mai  grav?  form?  de  eroare,  ea  оmpiedicвnd
formarea actului juridic. Acest fel de eroare  se  оntвlne?te  оn  cazul  оn
care ea cade asupra naturii actului juridic, adic? o parte crede c?  оncheie
un act juridic de vвnzare-cump?rare, iar cealalt? parte c?  оncheie  un  act
juridic de dona?ie,  precum  ?i  оn  cazul  оn  care  eroarea  cade   asupra
identit??ii obiectului,  respectiv,  o  parte  crede  c?   obiectul  actului
juridic este un apartament,  iar  cealalt?  parte  c?  obiectul  actului  оl
constituie o garsonier?.
  Eroarea obstacol оmpiedicвnd  formarea  actului  juridic  echivaleaz?  cu
lipsa consim??mвntului ceea ce atrage dup? sine  nulitatea  actului  juridic
civil оncheiat sub imperiul acestei erori.
  Eroarea viciaz? consim??mвntul оn dou? cazuri ?i anume: cвnd eroarea cade
asupra calit??ilor substan?iale ale obiectului adic? asupra acelor  calit??i
care au fost determinante la оncheierea actului juridic ?i f?r?  de  care  –
dac? n-ar fi intervenit eroarea – actul nu s-ar fi оncheiat (de exemplu,  se
crede c? se cump?r?  un  tablou  original  al  unui  pictor  renumit  ?i  оn
realitate este o copie) ?i atunci cвnd eroarea cade  asupra identit??ii  sau
asupra calit??ilor  speciale  ale  persoanei  celui  cu  care  s-a  оncheiat
contractul,   оn   acele   contracte   оn   care   considera?ia    persoanei
cocontractului  ?i  a  calit??ilor  sale  speciale  (aptitudini   deosebite,
talent, reputa?ie etc.) sunt hot?rвtoare la оncheierea  contractului  (actul
cu titlu gratuit, mandat, depozit, angajarea de speciali?ti sau arti?ti).
  Prin urmare, ceea ce viciaz? consim??mвntul ?i anularea  actului  juridic
este eroarea asupra  motivului  determinant,  dac?  acest  motiv  a  fost  o
calitate substan?ial? a obiectului sau identitatea ori  оnsu?irile  speciale
ale persoanei cocontractului.
  Actele juridice civile оncheiate sub imperiul erorii sunt sanc?ionate  cu
nulitate relativ?.
  Оn toate celelalte cazuri, eroarea este considerat? ca indiferent?. Ea nu
viciaz?  consim??mвntul  ?i  ca  atare  nu  are  nici  o  influen??   asupra
valabilit??ii  actului  juridic  (de  exemplu,  eroarea  asupra  calit??ilor
nesubstan?iale) erori de calcul.
  Оn func?ie de natura realit??ii  fals   reprezentate,  eroare  poate  fi:
eroare de fapt, adic? o fals? reprezentare a realit??ii faptelor ?i  eroarea
de drept care const? оn falsa reprezentare  a  existen?ei  ori  con?inutului
unei legi.
  Problema admisibilit??ii erorii de drept ca viciu  de  consim??mвnt  este
controversat.  Unii  autori  invocвnd  argumente  rezultвnd  din   obliga?ia
cunoa?terii legii оntemeiaz? pe prezum?ia de cunoa?tere  a  legii  consider?
c? eroarea de drept nu poate fi invocat? ca viciu de consim??mвnt.[10]
  Consider?m al?turi de marea majoritate a autorilor, precum ?i de practica
judec?toreasc?  c?  eroarea  de  drept  poate  fi  invocat   ca   viciu   de
consim??mвnt. Eroarea de drept оn m?sura оn care produce acelea?i efecte  ca
?i eroarea de fapt nu poate fi respins? ca viciu de  consim??mвnt,  deoarece
cel ce invoc? eroarea de drept nu caut?  s?  se  sustrag?  de  la  aplicarea
legii civile, ci se m?rgine?te s? arate c? a avut o  fals?   reprezentare  a
realit??ii cu privire la aceasta, ceea ce are  ca  urmare  anularea  actului
juridic.
  Pentru ca falsa reprezentare a realit??ii la оncheierea unui act  juridic
civil  s?  fie  viciu  de  consim??mвnt  trebuiesc   оndeplinite   cumulativ
urm?toarele dou? condi?ii: elementul asupra c?ruia cade  eroarea trebuie  s?
fie hot?rвtor, determinant pentru оncheierea actului juridic, оn  sensul  c?
dac? ar fi fost cunoscut realitatea, actul nu se  оncheia  ?i  faptul  –  la
contracte – c? cel?lalt contractant a cunoscut sau trebuie s?  cunoasc?,  оn
оmprejur?rile date, c? motivul determinant asupra c?ruia a  purtat  eroarea,
a fost determinant, hot?rвtor pentru оncheierea actului juridic.
  Conform principiilor proba?iunii judiciare, dovada erorii trebuie s?  fie
f?cut? de cel ce invoc? eroarea ca viciu  de  consim??mвnt.  Fiind  un  fapt
juridic eroarea poate fi dovedit? prin orice mijloc de prob? admis de  lege,
inclusiv prin martori ?i prezum?ii.
  Dolul (viclenia). Dolul este inducerea оn eroare  a  unei  persoane  prin
folosirea de mijloace viclene оn scopul de a o determina s? оncheie  un  act
juridic. Dolul nu viciaz? consim??mвntul direct, ci prin  mijlocirea  erorii
pe care o provoac?. Ceea ce viciaz?  consim??mвntul  este,  a?adar,  eroarea
provocat? de dol. Victima dolului nu se оn?eal?,  ci  este  оn?elat?,  fiind
indus? оn eroare de o alt? persoan? prin mijloace viclene.
  Dolul ca viciu de consim??mвnt  presupune  dou?  elemente  ?i  anume,  un
element subiectiv inten?ional, constвnd оn inten?ia de a induce  o  persoan?
оn eroare pentru a o determina s? оncheie  un  act  juridic  ?i  un  element
obiectiv, material care const? оn оntrebuin?area de  mijloace  viclene  prin
care se оn?eleg acte combinate de ?iretenie, abilit??i  sau  ma?ina?iuni  cu
caracter de оn?el?ciune, prin intermediul c?rora se realizeaz?  inten?ia  de
inducere оn eroare. Acest element al dolului poate consta nu  numai  dintr-o
ac?iune, ci dintr-o  omisiune,  dolul  fiind  cunoscut  оn  acest  caz  prin
denumirea de dol prin reticen?? ?i const? оn necomunicarea celeilalte  p?r?i
a unor оmprejur?ri esen?iale pentru оncheierea actului.
  Din aceste prevederi legale rezult? c? pentru a fi viciu de consim??mвnt,
dolul trebuie s? оndeplineasc?  cumulativ,  urm?toarele  dou?  condi?ii:  оn
primul rвnd eroarea  provocat?  de  dol  s?  fie  determinant?,  hot?rвtoare
pentru  оncheierea  actului  juridic  sau,  a?a  cum  se  exprim?  un  autor
“ma?ina?ia dolosiv? trebuie s?-?i produc? efectele оn  a?a  fel  оncвt  f?r?
existen?a ei actul nu s-ar fi оncheiat”[11] ?i оn al doilea  rвnd  dolul  s?
emane de  la cel?lalt cocontractant.
  Caracterul determinant, hot?rвtor  al  dolului  se  apreciaz?  ca  ?i  la
eroare, dup? criterii subiective de la caz la caz, оn func?ie de  experien?a
de via??, preg?tirea ?i alte оmprejur?ri  care  оl  privesc  pe  cel  ce  se
pretinde victima dolului.
  Оn ceea ce prive?te cea de a doua condi?ie, care se refer? la  mijloacele
viclene оntrebuin?ate de una din p?r?i, оn literatura  de  specialitate  s-a
admis c? aceast? condi?ie este оndeplinit? ?i atunci cвnd provine de  la  un
ter?, dac? cealalt? parte are cuno?tin?? de aceast? оmprejurare,  precum  ?i
atunci cвnd mijloacele  viclene  provin  de   la  reprezentantul  celeilalte
p?r?i.
  Cвnd  eroarea  provocat?  de  dol  a  fost  elementul  hot?rвtor  care  a
determinat  consim??mвntul,  dolul  se  nume?te  principal  ?i  conduce   la
nulitatea relativ? a actului.
  Cвnd, dimpotriv?, eroarea provocat? de dol nu a fost elementul  hot?rвtor
al consim??mвntului, dolul se nume?te incidental ?i poate conduce  numai  la
ob?inerea de desp?gubiri (de exemplu se poate cere o reducere de pre?,  dac?
s-a cump?rat prea scump din cauza dolului).
  Pentru a putea conduce la nulitatea actului, dolul trebuie dovedit,  c?ci
dolul nu se presupune. Fiind un fapt juridic, dolul poate  fi  dovedit  prin
orice mijloace de prob?.
  De?i dolul nu este  decвt  o  eroare  provocat?,  el  prezint?  totu?i  o
utilitate proprie, c?ci – spre deosebire  de  eroare  propriu-zis?  –  dolul
viciaz? consim??mвntul ?i atunci cвnd poart?  asupra  altor  elemente  decвt
calit??ile  substan?iale  ale  obiectului  sau  identitatea  ori  оnsu?irile
speciale  ale  persoanei  cocontractantului,  оn  acele  contracte  оn  care
considera?ia persoanei este determinant?. Apoi, dolul este mult mai u?or  de
dovedit decвt eroarea, c?ci pe cвnd la dol  obiectul  probei  оl  constituie
elementele de fapt  (mijloacele  viclene  exteriorizate)  u?or  de  dovedit,
dimpotriv?, la eroare obiectul probei  este  un  element  psihologic  (falsa
reprezentare a realit??ii) mai greu de dovedit.
  Violen?a. Violen?a este amenin?area unei persoane cu un r?u, оn  a?a  fel
оncвt оi insufl? acesteia o temere  care  o  determin?  s?  оncheie  un  act
juridic pe care altfel nu l-ar fi оncheiat.
  Violen?a sau constrвngerea poate fi de dou?  feluri:  fizic?  ?i  psihic?
(moral?). Violen?a fizic? exist? atunci cвnd amenin?area cu un r?u  prive?te
integritatea fizic? a persoanei  ori  a  bunurilor  sale.  Violen?a  psihic?
(moral?) se refer? ?a  amenin?area  cu  un  r?u  a  cinstei,  a  onoarei,  a
reputa?iei persoanei etc.
  Sub aspectul structurii sale, violen?a presupune dou? elemente, ?i anume:
a) Amenin?area cu un r?u (element obiectiv) care poate fi de  natur?  fizic?
  (omor, lovituri) de natur? patrimonial? (distrugerea unor bunuri, sistarea
  unor pl??i etc.) sau de natur? moral? (amenin?area de atingere a  onoarei,
  amenin?area de p?r?sire etc.)
b) Insuflarea unei astfel de temeri (element subiectiv) care  s?  constrвng?
  victima violen?ei s? оncheie actul juridic  pe  care  altfel  nu  l-ar  fi
  оncheiat. Temerea provocat? de amenin?are se  va  aprecia  оn  func?ie  de
  criteriile subiective, vвrst?, sex, vigoare, experien?a vie?ii etc.
  Ceea ce viciaz? consim??mвntul  este  mai  degrab?,  teama  insuflat?  de
violen??, decвt оns??i violen?a, care r?mвne  faptul  exterior  ce  provoac?
temerea. Starea psihologic? de team? оn care o  persoan?  se  transpune  sub
influen?a violen?ei d? na?tere motivului (evitarea r?ului) care o  determin?
s? оncheie actul, motiv determinant care n-ar fi existat dac? voin?a  sa  ar
fi fost liber?.
  Pentru ca violen?a s? vicieze  consim??mвntul  ?i  s?  poat?  conduce  la
anularea actului se cere ca amenin?area s? fie  injust?  (nelegitim?).  Dac?
amenin?area se refer? la un r?u оn  a  c?rui  producere  nu  se  vede  nimic
ilicit sau la o fapt? pe  care  cel  care  amenin?a  era  оndrept??it  s?  o
s?vвr?easc?, o asemenea  amenin?are  nu  poate  justifica  atacarea  actului
s?vвr?it sub imperiul amenin??rii cu nulitatea.
  De asemenea, pentru a vicia consim??mвntul, violen?a nu  trebuie  s?  fie
numai injust? ci, trebuie s? fie determinant?,  hot?rвtoare  pentru  victima
violen?ei de a оncheia actul juridic.  Aprecierea  caracterului  determinant
al temerii produse de violen??, se face  dup?  criterii  subiective  privind
victima violen?ei cum ar fi, vвrsta, gradul de cultur?  la  acesteia,  locul
unde s-a exercitat violen?a.
  Spre deosebire de dol, nu se cere ca violen?a s? provin? de  la  cel?lalt
cocontractant.
  Оn  literatura  de  specialitate  se  apreciaz?   c?   violen?a   viciaz?
consim??mвntul nu numai cвnd, violen?a provine de la persoane, ci ?i  atunci
cвnd temerea  este  insuflat?  de  оmprejur?rile  exterioare,  obiective  ce
constituie starea de necesitate.[12]
  Actele juridice оncheiate sub imperiul violen?ei vor  fi  sanc?ionate  cu
nulitatea relativ?.
  Leziunea. Prin leziune se оn?elege paguba material? pe care o sufer?  una
din p?r?ile contractante din cauza  dispropor?iei  de  valoare  dintre  cele
dou? presta?ii, existente, оn chiar momentul оncheierii contractului.
  Elementele leziunii difer? оn func?ie de concep?ia  ce  a  stat  la  baza
reglement?rii ei. Astfel, potrivit concep?iei subiective,  leziunea  implic?
structural  dou?  elemente  ?i   anume   dispropor?ia   de   valoare   оntre
contrapresta?ii ?i existen?a unei st?ri de nevoie оn care se  afl?  una  din
p?r?ile contractante de care profit? cealalt? parte.
  Оn concep?ia obiectiv? leziunea se rezum? la un singur element  ?i  anume
la  paguba  ce  rezult?  din  dispropor?ia  de  valoare  dintre  cele   dou?
presta?ii.
  Pentru anularea actului juridic civil pentru leziune  se  cer  оntrunite,
cumulativ, urm?toarele condi?ii:  leziunea  s?  fie  consecin??  direct?  ?i
nemijlocit? a оncheierii actului juridic respectiv; leziunea  s?  existe  оn
raport cu momentul оncheierii  actului  ?i  dispropor?ia  de  valoare  оntre
presta?ii s? fie v?dit?.
  Pot  fi  anulate  pentru  leziune  numai  actele   juridice   civile   ce
оndeplinesc, cumulativ, urm?toarele condi?ii: sunt acte juridice  civile  de
administrare, cu  titlu  oneros;  sunt  acte  juridice  comutative  ?i  sunt
оncheiate  de  minorii   cu   capacitate   de   exerci?iu   restrвns?   f?r?
оncuviin?area p?rin?ilor sau tutorelui, acte p?gubitoare pentru minor.


                         Cauza actului juridic civil



                    No?iunea cauzei actului juridic civil


  Cauza este o condi?ie esen?ial? de validitate a actelor juridice  civile.
Cauza constituie al?turi  de  consim??mвnt  cel  de  al  doilea  element  al
voin?ei juridice.
  Prin cauz? se оn?elege scopul concret оn vederea c?ruia se оncheie un act
juridic. Privit din punct de vedere juridic, cauza precede efectele  actului
juridic civil, ea fiind  prefigurarea  mental?  a  scopului  urm?rit  ce  se
realizeaz? оnainte ?i оn vederea оncheierii actului  juridic  civil.  Tocmai
оn vederea realiz?rii acestui scop p?r?ile оncheie actul juridic.
  Cauza este un element specific fiec?rei manifest?ri de voin??  оn  parte.
Aceasta оnseamn? c?  la  contracte  care  sunt  rezultatul  manifest?rii  de
voin?? a dou? sau mai multe p?r?i, obliga?ia  fiec?rei  p?r?i  are  o  cauz?
proprie, f?r? a exista o cauz? comun? a contractului. Ea exist? nu numai  la
contracte, dar ?i la actele de voin?? unilateral?.


                              Elementele cauzei

  Cauza cuprinde dou? elemente ?i anume: scopul imediat al consim??mвntului
care const? оn reprezentarea  sau  considerarea,  оn  contractul  bilaterale
oneroase  a  contrapresta?iei  celeilalte  p?r?i,  оn   contractele   reale,
remiterea  bunului,  iar  оn   actele   juridice   gratuite,   inten?ia   de
liberalitate. Acest prim  element  al  cauzei  este  abstract,  obiectiv  ?i
invariabil acela?i, оn aceea?i categorie de acte  juridice.  Scopul  imediat
al consim??mвntului constituie cel  de  al  doilea  element  al  cauzei,  el
reprezentвnd mobilul principal ce a determinat оncheierea  actului  juridic.
Scopul imediat este elementul concret, subiectiv ?i variabil de  la  un  act
juridic la altul. A?a, spre exemplu, оn  contractele   de  vвnzare-cump?rare
scopul imediat  este,  pentru  to?i  cump?r?torii  dobвndirea  dreptului  de
proprietate asupra  bunului  cump?rat,  f?r?  nici  o  deosebire  de  la  un
contract la altul, iar scopul imediat difer? de la contract la contract,  оn
func?ie de destina?ia concret? оn vederea c?reia, lucrul a fost cump?rat.
  Aceast? concep?ie care include printre elemente cauza ?i scopul  imediat,
elementul concret, subiectiv ?i variabil.


                     Condi?iile de validitate ale cauzei


    Pentru  a  fi  valabil?  cauza  trebuie  s?  оndeplineasc?,   cumulativ
urm?toarele condi?ii: s? existe, s? fie real? ?i s? fie licit?.
  Оn actele juridice civile cauza lipse?te atunci cвnd una din p?r?i nu are
discern?mвnt fiindc? formarea voin?ei juridice cu  cele  dou?  elemente  ale
sale – consim??mвntul ?i cauza – presupune  existen?a  discern?mвntului.  Оn
acest caz lipsa cauzei va atrage dup?  sine  nulitatea  relativ?  a  actului
juridic, deoarece aceasta este sanc?iunea lipsei consim??mвntului.
  Cauza este inexistent? ?i atunci cвnd lipse?te scopul imediat al  actului
juridic  respectiv,  considera?ia  contrapresta?iei  celeilalte   p?r?i   la
contractele cu titlu oneros,  lipsa  pred?rii  bunului  оn  actele  juridice
reale ?i lipsa  inten?iei  de  liberalitate  оn  actele  juridice  cu  titlu
gratuit. Оn astfel de situa?ii actul juridic va fi  sanc?ionat  cu  nulitate
absolut?.
  Cauza  nu  este  real?  atunci  cвnd  exist?  eroarea  asupra   motivului
determinant, adic? asupra scopului  imediat  al  cauzei.  Falsitatea  cauzei
atrage dup? sine nulitatea relativ? a actului juridic.
  Sanc?iunea actului juridic civil оn care cauza are caracter  ilicit  este
nulitatea absolut?.


                       Obiectul actului juridic civil



                                   No?iune


  Оn literatura  de  specialitate,  problema  no?iunii  obiectului  actului
juridic civil este controversat?. Оn leg?tur? cu aceasta  оn  principal,  au
fost formulate trei opinii. Astfel  оntr-o  prim?  opinie  se  consider?  c?
obiectul actului juridic const? оn crearea,  modificarea,  transmiterea  ori
stingerea unui raport juridic.  Acestei  opinii  i  se  repro?eaz?  c?  face
confuzie оntre obiectul ?i efectele generale ale actului juridic.
  Оntr-o alt? opinie se consider? c? obiectul actului juridic civil  const?
оn interesele reglementate de  p?r?i  prin  mijlocirea  actului  juridic  оn
temeiul ?i оn limita legii.[13] ?i acestei opinii i s-a  repro?at  c?  leag?
оn mod artificial obiectul actului juridic de no?iunea de interese,  no?iune
care are valen?e apropiate  mai  degrab?  cauzei  decвt  obiectului  actului
juridic civil.[14]
  Оn sfвr?it o a treia opinie consider? c? obiectul actului  juridic  civil
este  оnsu?i  obiectul  raportului  juridic  civil  n?scut  din   acel   act
juridic.[15]  Cu  alte  cuvinte,  obiectul  actului  juridic  оl  constituie
conduita  p?r?ilor,  adic?  ac?iunile   sau   inac?iunile   la   care   sunt
оndrept??ite sau de  care  sunt  ?inute  p?r?ile  actului  juridic.  Aceast?
opinie este sus?inut? de mare majoritate a autorilor care  s-au  referit  la
obiectul actului juridic.
  Fa?? de cele ar?tate consider?m c? prin  obiect  al  actului  juridic  se
оn?elege conduita p?r?ilor stabilit? prin  actul  juridic,  adic?  ac?iunile
sau inac?iunile de care sunt ?inute p?r?ile sau de la  care  trebuie  s?  se
ab?in?.

      Condi?iile de valabilitate ale obiectului actului juridic civil.

  Pentru  a  fi  valabil,  obiectul  actului  juridic  civil   trebuie   s?
оndeplineasc? urm?toarele condi?ii:
a)  obiectul  actului  juridic  civil  trebuie  s?  existe.  Aceast?   prim?
condi?ie, este ?i cea mai important?, deoarece dac? obiectul nu  exist?  nu
se mai pune problema observ?rii celorlalte condi?ii ale sale.
  Necesitatea existen?ei obiectului se  apreciaz?  оn  momentul  оncheierii
actului juridic.
  Pot alc?tui obiect al actului juridic  civil  ?i  bunurile  viitoare,  cu
excep?ia succesiunilor nedeschise оnc?.
b) obiectul actului juridic civil trebuie s? se afle оn circuitul civil;
c)  obiectul  actului  juridic  civil  trebuie  s?   fie   determinat   sau
determinabil;
  obiectul  este  determinat  cвnd  se  precizeaz?   elementele   care   оl
individualizeaz? ?i este determinabil  cвnd  se  prev?d  оn  actul  juridic
suficiente elemente cu ajutorul c?rora el va putea fi determinat оn viitor.
Ra?iunea acestei condi?ii  este  impus?  de  nevoia  asigur?rii  execut?rii
exacte a presta?iei la care s-au angajat p?r?ile actului juridic,  potrivit
cu voin?a lor. Dac? obiectul actului juridic se  refer?  la  bunuri  certe,
condi?ia este оndeplinit? prin indicarea caracterelor lui particulare. Dac?
оns? este vorba  de  bunuri  generice  ,  determinarea  lor  se  face  prin
indicarea precis? a cantit??ii, a calit??ii, valorii  sau  prin  stabilirea
unor criterii de determinare viitoare a acestora.
d) obiectul actului juridic civil trebuie s? fie posibil. Aceast?  condi?ie
este determinat? de regula de drept potrivit  c?reia  nimeni  nu  se  poate
obliga la imposibil. Este vorba  aici numai de imposibilitatea absolut?  ?i
de neоnvins ?i nu de imposibilitatea rezultвnd din nepriceperea debitorului
sau din cauze relative (subiective). Оn cazul obliga?iilor de a da  un  bun
cert, imposibilitatea nu poate proveni decвt  din  cauza  pieririi  bunului
respectiv,  intervenit?  anterior,  оncheierii  actului,   iar   оn   cazul
obliga?iei de a da bunuri de gen, obiectul este imposibil numai оn  ipoteza
cвnd nu mai este cu putin?? s? se produc? bunurile respective,  inexisten?a
lor  momentan  neconstituind  propriu-zis  o  imposibilitate  absolut?   de
executat. Obliga?ia de a da se  poate  referi  ?i  la  bunuri  viitoare  cu
condi?ia c? ele s? fie posibile ?i determinate sau determinabile.
e) Obiectul actului juridic civil trebuie s?  fiei  licit  ?i  corespunz?tor
regulilor de moral?. Pe  cale  de  consecin??,  conduita  p?r?ilor  actului
juridic civil trebuie s? fie conform atвt cu legea, cвt ?i cu  regulile  de
moral?. Actele juridice оncheiate  cu  nesocotirea  acestei  condi?ii  sunt
sanc?ionate cu nulitate absolut?;
f) Obiectul actului juridic civil trebuie s? fie un fapt personal al  celui
ce se oblig?. Nimeni nu poate fi obligat prin voin?a altuia.  Nu  se  poate
deci promite оntr-un  act  juridic  faptul  altuia,  ci  numai  faptul  s?u
personal, afar? de cazul cвnd aceast? promisiune se  face  оn  calitate  de
mandatar. Conven?ia prin care o parte se  oblig? s? determine pe in ter? s?
consimt? la оncheierea unui act  juridic  este  valabil?,  deoarece  nu  se
promite faptul ter?ului, ci faptul propriu de a  depune  toate  diligen?ele
pentru a convinge pe ter? s? оncheie actul juridic;
g) Cel ce se oblig? trebuie s? fie titularul dreptului. Оn actele  juridice
constitutive sau translative de drepturi este necesar ca cel ce  se  oblig?
s? fie titular dreptului pentru care s-a  obligat.  Aceast?  condi?ie  este
consecin?a principiului de drept potrivit c?ruia nimeni nu se poate  obliga
оn mod valabil la ceva ce nu are sau s? transmit? altuia mai multe drepturi
decвt are el оnsu?i.


                         Forma actului juridic civil



            Principiul consensualismului actelor juridice civile


  Оn principiu, actele juridice civile nu  reclam?  necesitatea  observ?rii
vreunor forme pentru validitatea lor. Voin?a juridic?  manifestat?,  oricum,
prin vorbe, prin  оnscrisuri,  prin  semne,  etc.,  este  suficient?  pentru
оncheierea unui act juridic, iar contractul se formeaz? prin  simplul  acord
de voin?? al p?r?ilor. Voin?a juridic? este deci independent?  de  forma  pe
care o оmbrac? pentru a se exterioriza. Ea produce efecte juridice, f?r?   a
fi nevoie pentru aceasta de a se manifesta оn anumite forme.
  Prin urmare, оn principiu, actele juridice sunt consensuale оn  оn?elesul
c? ele se оncheie valabil prin simpla manifestare de voin?? a  celor  de  la
care eman?.

     No?iunea ?i clasificarea condi?iilor de form? ale actelor juridice
                                   civile.

  Prin  form?  a  actului  juridic  civil  se   оn?elege   modalitatea   de
exteriorizare a  manifest?rii  de  voin??  f?cut  cu  inten?ia  de  a  crea,
modifica sau a stinge un raport juridic  concret.[16]  Cu  alte  cuvinte  ?i
оntr-o formulare mai  sintetic?,  forma  actului  juridic  civil  reprezint?
modul de exteriorizare a manifest?rii de voin??.
  Ca o derogare de la principiul consensualismului actelor juridice civile,
оn func?ie de consecin?ele juridice  ale  nerespect?rii  formei  se  disting
trei condi?ii de form? ?i anume:
a) forma cerut?  ad  validatem,  adic?  pentru  оns??i  validitatea  actului
juridic civil;
b) forma cerut? ad probationem,  adic?  pentru  a  se  face  dovada  actului
juridic civil;
c) forma cerut? pentru  opozabilitatea  fa??  de  ter?i  a  actului  juridic
civil.
  Forma cerut? de validitate  a  actului  juridic  civil.  Actele  juridice
pentru validitatea c?rora  se  cer  оndeplinirea  sub  sanc?iunea  nulit??ii
absolute, anumite condi?ii de form? se numesc acte formale sau  solemne.  La
actele formale sau solemne, forma constituie o condi?ie de validitate.
  Forma ca o condi?ie de validitate  a  actului  juridic  civil  const?  оn
necesitatea оndeplinirii formalit??ii prestabilite  de  lege  ori  de  p?r?i
privind exteriorizarea voin?ei cu ocazia оncheierii actului juridic.
  Ra?iunea formei ca o condi?ie esen?ial? de validitate a  actului  juridic
civil este determinat?,  оn  primul  rвnd,  de  nevoia  asigur?rii  deplinei
libert??i ?i certitudini manifest?rii consim??mвntului оn  al  doilea  rвnd,
de a aten?iona p?r?ile cu privire la  importan?a  deosebit?  pe  care  o  au
actele ce necesit? оncheierea lor оntr-o anumit? form?  ?i,  оn  al  treilea
rвnd, de a asigura un control din partea statului cu privire la  respectarea
condi?iilor de validitate a unor acte juridice  civile  care  dep??esc  prin
con?inutul lor interesele strict personale ale p?r?ilor.
  Forma cerut? pentru validitatea actului juridic civil  se  caracterizeaz?
printr-o serie de tr?s?turi specifice ce ?in  de  esen?a  formei  ?i  anume:
este  un  element  constitutiv  al  actului  juridic,  lipsa  formei   fiind
sanc?ionat? cu nulitate absolut? a actului; presupune  manifestarea  expres?
de voin??, ceea ce exclude manifestarea tacit? a voin?ei p?r?ilor ?i este  ,
оn principiu, exclusiv?, оn sensul c?, de regul?, actul se оncheie оn  form?
autentic?, ?i nu permite p?r?ilor posibilitatea unei  op?iuni,  cu  excep?ia
testamentului.[17]
  Forma ad validatem trebuie  s?  cuprind?  оntregul  con?inut  al  actului
juridic, nefiind admis? trimiterea la o surs? exterioar?  prin  care  s?  se
determine con?inutul actului juridic civil.  De  asemenea,  actele  juridice
aflate оn raport de interdependen?? cu actele  formale  sau  solemne,  chiar
dac? ele privite separat  nu  trebuie  s?  оndeplineasc?  aceast?  condi?ie,
trebuie totu?i s? fie acte formale sau solemne  cum  ar  fi,  spre  exemplu,
mandatul  pentru  оncheierea  unui  act  formal  trebuie  s?  оmbrace  forma
autentic?. Tot astfel, actul juridic care determin? ineficacitatea unui  act
formal sau solemn trebuie s? fie ?i el formal sau solemn.
  Sunt acte formale:  dona?ia,  acceptarea  succesiunii  sub  beneficiu  de
inventar, ipoteca, contractul de societate comercial?.
c) forma-condi?ie de  proba?iune  a  actului  juridic  civil.  Forma  cerut?
  actului juridic pentru a fi folosit ca mijloc de prob? const?  оn  cerin?a
  оntocmirii оn scris a actului juridic civil, f?r? ca lipsa  acestei  forme
  s? afecteze validitatea actului juridic. Forma cerut?  ca  o  condi?ie  de
  proba?iune a  actului  juridic,  de?i  nu  are  nici  o  influen??  asupra
  validit??ii acestuia, totu?i ea are un caracter obligatoriu, deoarece,  оn
  principiu, este inadmisibil dovedirea actului  juridic  civil  cu  un  alt
  mijloc de prob?.
  Forma ad probationem a fost considerat? оn literatura de specialitate  ca
reprezentвnd, fie o excep?ie de la  principiul  consensualismului,  deoarece
manifestarea de  voin??  trebuie  f?cut?  оn  form?  scris?,[18]  fie  ca  o
limitare adus? aceluia?i principiu,  оn  sensul  c?  nedovedirea  raportului
juridic n?scut din actul juridic are drept consecin?? оns??i  ineficacitatea
acestui raport juridic[19]
d) forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil
  Aceast? form? se refer? la formalit??ile prev?zute de lege pentru a  face
actul juridic civil  opozabil  ?i  persoanelor  care  nu  au  participat  la
оncheierea lui. Formalit??ile prev?zute de lege se refer?, оn  primul  rвnd,
la publicitatea actului  juridic  civil  prin  care  se  constituie  sau  se
transmit drepturi reale care, fiind drepturi absolute  sunt  opozabile  erga
omnes.
  Forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic  civil
este  obligatorie.  Nerespectarea  acestei  cerin?e  de  form?  nu   va   fi
sanc?ionat? cu  nulitate  absolut?  sau  imposibilitatea  dovedirii  actului
juridic civil prin alte mijloace de prob?, ci  cu  inopozabilitatea  actului
fa?? de ter?ele persoane, adic? cu posibilitatea acestora din urm?  persoane
de a ignora actele juridice ce li se opune de p?r?ile  care  l-au  оncheiat.
Actul оncheiat este valabil ?i va produce efecte оntre  p?r?i,  оns?  el  nu
este opozabil ter?elor persoane fa?? de care actul este ineficace.


                       Nulitatea actului juridic civil

                      Defini?ie ?i func?iile nulit??ii


      Оn lipsa unei defini?ii a nulit??ii actelor juridice оn  codul  civil,
literatura de specialitate abund? оn defini?ii, care, оns?,  au  un  numitor
comun ?i anume acela c? nulitatea este o sanc?iune  civil?,  care  intervine
cвnd se  оnfrвnge  o  dispozi?ie  legal?,  cu  ocazia  оncheierii  unui  act
juridic.
      Nulitatea este acea sanc?iune civil? care  intervine  dup?  оnc?lcarea
normei de drept, lipsind actul juridic de efectele  urm?rite  la  оncheierea
lui.[20]
      Analizвnd finalitatea nulit??ii  ca  institu?ie  de  drept  civil,  оn
opinia domnului profesor T. Pop  aceast? institu?ie urm?re?te  atвt  un  rol
preventiv, cвt ?i unul represiv.
      Prin urmare, nulitatea urm?re?te atвt o func?ie preventiv?, cвt ?i una
sanc?ionatorie.
      Func?ia preventiv? a nulit??ii const? оn  amenin?area  cu  distrugerea
efectelor  actului  juridic,  dac?  acesta   se   оncheie   cu   nesocotirea
dispozi?iilor normative privind condi?iile sale de validitate.
      Оntr-adev?r,  nulitatea  actelor  juridice   prezint?   neajunsul   c?
nimice?te aparen?a creat? prin  acest  act,  оmprejurare  ce  poate  produce
prejudicii atвt p?r?ilor, cвt ?i ter?ilor. De aceea, este preferabil  s?  se
verifice оn prealabil condi?iile de validitate ale actului  juridic,  pentru
a preveni  nimicirea  efectelor  lui,  dup?  ce  s-a  оncheiat.  O  asemenea
verificare prealabil? a fost instituit? de  legiuitor,  doar  pentru  actele
solemne, оns? ea lipse?te  pentru  restul  actelor  juridice.  Pentru  marea
majoritate a actelor juridice pentru care nu se cere forma solemn?,  p?r?ile
au  tot  interesul  pentru  a  preоntвmpina  distrugerea  efectelor  actului
juridic, s? observe prevederile legii civile оnainte de  оncheierea  lui  ?i
s? se conformeze lor.
      Func?ia sanc?ionatorie  intervine  dup?  оncheierea  actului  juridic,
avвnd drept scop fie  оnl?turarea  efectelor  contrare  legii,  pe  care  le
con?ine acest act, fie  оncheierea  actului  оn  totalitate,  dac?  nu  este
posibil? men?inerea lui prin оndep?rtarea clauzelor stipulate  оn  dispre?ul
unor dispozi?ii imperative ale legii.
      De re?inut c? nu  trebuie  confundat?  nulitatea  actului  juridic  cu
ineficien?a probatorie a оnscrisului constatator.
      Se ?tie din materia dreptului probator c? pentru dovedirea  unor  acte
juridice legea  cere  оntocmirea  unui  оnscris.  Acest  оnscris,  pentru  a
constitui instrument probator  trebuie  s?  оndeplineasc?  anumite  condi?ii
prev?zute  de  lege.  Nerespectarea  acestor  condi?ii  atrage   ineficien?a
оnscrisului  doveditor,  ceea  ce  оnseamn?  c?  оnscrisul  este  lipsit  de
efectele sale оn materie de prob? dar nu afecteaz?  validitatea  opera?iilor
juridice, care poate fi dovedit?, eventual, prin  alte  mijloace  de  prob?.
Dac? оnscrisul reprezint? o condi?ie pentru validitatea chiar a  opera?iilor
juridice (caz actelor juridice solemne),  nulitatea  оnscrisului  atrage  ?i
nulitatea actului juridic.


         Evolu?ia concep?iei cu privire la nulitatea actului juridic


      Оn dreptul roman, concep?ia asupra nulit??ii era cristalizat? оn  dou?
adagii: qui contra legem agit nihil agit precum ?i quod  nullum  est  nullum
producit efectum. De aici rezult? c? nulitatea era  total?  ?i  iremediabil?
sau, altfel spus,  actul  juridic  era  nimicit  оn  totalitate,  neexistвnd
posibilitatea men?inerii lui par?iale cu оnl?turarea clauzelor prin care  s-
a оnc?lcat legea.
      Оn concep?ia clasic?, care se afla оnc? sub influen?a dreptului roman,
nulitatea era asimilat? cu ineficacitatea actului  juridic,  оn  totalitatea
sa, fiind tratat ca o stare organic? a acestuia, deoarece  s-a  оncheiat  cu
nesocotirea dispozi?iilor  legale.  Nulitatea  avea  ca  efect  desfiin?area
actului  juridic  оn  оntregime  ?i  ca  o  consecin??,  nimicirea   tuturor
efectelor sale. Deci nulitatea era total? ?i iremediabil?, ca ?i оn  dreptul
roman.
      Оn concep?ia modern? s-a formulat teoria propor?ionalit??ii  efectelor
nulit??ii оn raport cu cauzele  care  au  determinat-o,  urm?rile  nulit??ii
trebuind s? se m?rgineasc?  numai  la  cele  efecte  care  contravin  legii,
celelalte efecte ale actului men?inвndu-se. Оn aceast? concep?ie,  nulitatea
este оn principiu par?ial? ?i remediabil?. Finalitatea nulit??ii оn  aceast?
concep?ie este ap?rarea actului juridic prin men?iunea  lui,  dup?  ce  s-au
оnl?turat efectele care contravin legii.
      Concep?ia dreptului romвn contemporan asupra nulit??ii actului juridic
este aceea a unei nulit??i оn principiu par?iale ?i  remediabile,  nulitatea
actului juridic avвnd menirea de a suprima  numai  efectele  care  contravin
dispozi?iilor legale оnc?lcate la оncheierea  actului,  l?sвndu-se  neatinse
celelalte efecte.
      Оn aceast? concep?ie nulitatea  total?  intervine  numai  atunci  cвnd
clauzele  care  contravin  legii   au   constituit   cauza   principal?   ?i
determinant? a оncheierii actului juridic.



                   Clasificare nulit??ii actelor juridice


      Teoria nulit??ii actelor juridice clasific? aceste acte, оn raport  de
mai multe criterii, astfel:
1. Оn raport de  natura  interesului  ocrotit  de  lege  ?i  de  regimul  ei
   juridic, nulitatea este de dou? feluri:  nulitate  absolut?  ?i  nulitate
   relativ?.
      Nulitatea  absolut?  este  sanc?iunea   ce   intervine   оn   caz   de
nerespectare, cu ocazia оncheierii unui act juridic, a unei norme  de  drept
care ocrote?te un interes general, public.[21]
      Nulitatea  relativ?  este  sanc?iunea  ce  intervine   оn   cazul   de
nerespectare, cu ocazia оncheierii unui act juridic, a unei norme  de  drept
care ocrote?te un interes particular, privat.[22]
      Оndoctrin? ?i оn jurispruden?? se folose?te pentru nulitatea  absolut?
expresiile “nul de drept” sau “nul”, ori “nul de plin drept” sau  “actul  va
fi nul”, iar pentru nulitatea relativ? expresiile “actul este anulabil”  sau
“actul poate fi anulat”.
      Оn raport de оntinderea  efectelor,  nulitatea  poate  fi  total?  sau
par?ial?.
      Nulitatea  total?  este  aceea  care  desfiin?eaz?  actul  juridic  оn
оntregime.
      Nulitatea par?ial? este aceea care desfiin?eaz? numai unele efecte ale
actului  juridic  acesta  r?mвnвnd  оn  fiin??  ?i  producвndu-?i  celelalte
efecte.
      Оn dreptul civil romвn,  nulitatea  par?ial?  reprezint?  regula,  iar
nulitatea total? excep?ia, aceasta оnsemnвnd  c?  nulitatea  unei  clauze  a
actului juridic nu atrage ineficacitatea оntregului  act,  ea  m?rginindu-se
numai la acea clauz?.
      Nulitatea total? va interveni ori de cвte ori  clauza  (sau  clauzele)
care contravine  legii  a  constituit  cauza  impulsiv?  ?i  determinant?  a
оncheierii actului juridic (exemplu bunurile so?ilor ?i оnstr?inarea lor).
      Оn raport de existen?a ori inexisten?a unei  norme  care  s?  edicteze
expres sanc?iunea, nulitatea este de dou? feluri: expres? sau virtual?.
      Nulitatea expres? (textual?, explicit?) este aceea care este prev?zut?
anume оntr-o dispozi?ie legal?.
      Nulitatea virtual? (implicit?, tacit?) este  aceea  care,  f?r?  a  fi
prev?zut?  expres  de   lege,  rezult?  оn  mod  neоndoelnic  din  felul  de
exprimare a normei legale sau din scopul acesteia.
      Exemplu art ….. declar?: “bunurile dobвndite оn timpul c?s?toriei,  de
oricare dintre so?i, sunt, de la data  dobвndirii  lor,  bunuri  comune  ale
so?ilor. Orice conven?ie contrar? este nul?”.
      Pe de alt? parte, din modul  de  redactare  sau  din  scopul  anumitor
prevederi legale rezult? c? оnc?lcarea  acestora  atrage  nulitatea  actului
juridic, de?i  aceste  prevederi  nu  con?in  expres  sanc?iunea  nulit??ii.
Suntem оn prezen?a unei nulit??i virtuale.
      Drept exemplu  constituie  prevederile  art.  575  din  C.  civ.  Care
declar?: “Testamentul trebuie s? fie оntocmit оn form? scris?, cu  indicarea
locului  ?i  datei  оntocmirii  lui,  s?  fie  semnat  cu  mвna  proprie   a
testatorului ?i autentificat pe cale notarial?”. La fel art. 240 prevede  c?
contractul de vвnzare cump?rare a casei de locuit trebuie  s?  fie  оncheiat
оn form? scris?,  autentificat  notarial  ?i  оnregistrat  la  birourile  de
inventariere tehnic?.

      Exemple din cc cu privire la formele testamentului, dona?iuni

      Оn  raport  de  caracterul  condi?iilor  de  validitate   nerespectat?
nulitatea este de dou? feluri: de fond ?i de form?.
      Nulitatea de fond este acea sanc?iune a actului  juridic  оncheiat  cu
nerespectarea condi?iilor esen?iale de validitate  ale  acestuia  ?i  anume:
capacitatea de a contracta, consim??mвntul valabil al p?r?ii ce  se  oblig?,
un obiect determinat ?i o cauz? licit?.
      Cu p?rere de r?u legisla?ia civil? a  Republicii  Moldova  nu  prevede
expres condi?iile de valabilitate ale conven?iilor, acestea fiind  stabilite
de c?tre doctrin?.
      Nulitatea de form? este acea sanc?iune a actului juridic  оncheiat  cu
nerespectarea formei cerute de lege ad validatem.
      Aceast? clasificare prezint? interes redus, deoarece  efectul  juridic
ale nulit??ilor de fond ?i de form? sunt acelea?i.
2. Оn raport de modul cum opereaz? nulitatea se distinge оntre  nulitate  de
   drept ?i nulitate judiciar?.
      Nulitatea  de  drept  este  aceea  care  opereaz?  оn  puterea  legii,
independent de interven?ia instan?ei judec?tore?ti.
      Nulitatea judiciar? este aceea pronun?at? de instan?a  judec?toreasc?,
care lipse?te de efecte actul juridic civil.
      Clasificarea aceasta este de origine francez?, iar cвnd nulitatea  era
prev?zut? expres de lege (actul este “nul de drept”), ea  opera  оn  puterea
legii, f?r? interven?ia instan?ei de judecat?.
      Оn dreptul civil  romвn,  distinc?ia  оntre  nulit??ile  de  drept  ?i
judiciare este nesemnificativ? оn  practic?,  deoarece  оn  toate  cazurile,
indiferent c? suntem оn  prezen?a  unei  nulit??i  absolute,  cвnd  instan?a
constat? aceast? nulitate, sau  a  unei  nulit??i  relative,  cвnd  instan?a
pronun?? nulitatea, pentru ca actul juridic  s?  fie  desfiin?at  de  regul?
intervine organul jurisdic?ional.
      Оn legisla?ia romвn? exist? texte care declar? “nul de  drept” un  act
juridic, dar, pentru a оnl?tura situa?ia juridic? creat? prin acest  act  se
impune o hot?rвre judec?toreasc? de declarare a  nulit??ii.  A?a  de  pild?,
art   statueaz?: “Conven?ia f?cut? prin eroare, violen??  sau  dol  nu  este
nul? de drept, ci d? loc numai ac?iunii de nulitate”.
      La noi оn ?ar? conform art. 60 C.civ.  care  precizeaz?  c?:  “cel  al
c?rui consim??mвnt a fost viciat prin оn?el?ciune, violen??,  amenin?are  оn
urma unei оnvoieli dolosive sau оn urma unui concurs  de  оmprejur?ri  grele
poate cere anulare conven?iei”
      Deci,  conchidem  noi,  nimeni  nu-?i  poate  face  singur   dreptate,
desfiin?вnd situa?ia juridic? existent?, ci trebuie s? recurg? la justi?ie.


                    Cauzele de nulitate a actului juridic

      Privite оn general, cauzele care conduc la nulitatea actului juridic s-
ar  subsemna  ideii   de   nerespectare   a   dispozi?iilor   legale,   care
reglementeaz? condi?iile necesare pentru ca aceasta s? fie valabil?.
      Оn doctrin? sunt considerate  cauze  de  nulitate  a  actului  juridic
urm?toarele:
      . Оnc?lcarea dispozi?iilor legale referitoare  la  capacitatea  de  a
        оncheia actul juridic;
      .  Lipsa  unui  element  esen?ial,  structural,  al  actului  juridic
        (consim??mвntul, obiectul, cauza);
      . Vicierea consim??mвntului exprimat оn actul juridic;
      . Nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;
      . Ilicitatea sau imoralitatea cauzei;
      . Nesocotirea dispozi?iilor imperative ale legii, ordinii publice  ?i
        bunurilor moravuri;
      . Nerespectarea formei cerute de lege pentru actele solemne;
      . Lipsa sau nevalabilitatea autoriza?iei administrative pentru  unele
        acte juridice;
      . Frauda legii.
      De men?ionat c? nesocotirea acestor cauze de nulitate conduce  fie  la
nulitatea absolut?, fie la nulitatea relativ? a actului juridic.

                         Cauze de nulitate absolut?

      Sanc?iunea  nulit??ii  absolute  a  actului   juridic   intervine   оn
urm?toarele cazuri:
    o Cвnd se оncalc? dispozi?iile legale referitoare la capacitatea  civil?
      a persoanei. Este vorba de: a) nerespectarea de c?tre unele persoane a
      incapacit??ii speciale la care sunt supuse  pentru  ocrotirea  vreunui
      interes  social  ob?tesc.  O  asemenea  incapacitate   special?   este
      prev?zut? de art   .. pentru judec?tori, procurori  ?i  avoca?i,  care
      sunt opri?i s? cesioneze drepturi litigioase ?i b)  lipsa  capacit??ii
      de  folosin??  a   dreptului   datorit?   nerespect?rii   principiului
      specialit??ii de c?tre persoana juridic?;
    o Cвnd actul juridic este lipsit de un element esen?ial, de  o  condi?ie
      esen?ial? pentru  validitatea  lui  consim??mвntul,  obiectul,  cauza.
      Consim??mвntul lipse?te cu des?vвr?ire оn cazul erorii-obstacol,  cвnd
      voin?a celor dou? p?r?i nu s-a оntвlnit pentru a  se  оncheia  valabil
      actul juridic. Оn acest caz  nu  suntem  оn  prezen?a  unui  viciu  de
      consim??mвnt, ci оn  prezen?a  unui  obstacol  la  оncheierea  actului
      juridic;
    o Cвnd obiectul actului juridic nu este valabil (este obiect ilicit  sau
      imoral);
    o Cвnd  cauza  actului  juridic  nu  este  valabil?  (este  ilicit?  sau
      imoral?);
    o Cвnd forma cerut? de lege оn mod obligatoriu, nu a fost respectat?  de
      p?r?i;
    o Cвnd au fost nesocotite dispozi?iile  imperative  ale  legii,  ordinii
      publice ?i bunele moravuri;
    o  Cвnd  lipse?te  autoriza?ia  administrativ?,  ori  aceasta  nu   este
      valabil?, оntrucвt s-a acordat cu оnc?lcarea legii;
    o Cвnd pentru actul juridic оncheiat s-a fraudat legea.

                         Cauze de nulitate relativ?

      Sanc?iunea  nulit??ii  relative  a  actului   juridic   intervine   оn
      urm?toarele cazuri:
 o Cвnd consim??mвntul exprimat оn actul juridic a  fost viciat prin eroare,
   dol, violen?? sau leziuni;
 o Cвnd a lipsit discern?mвntul  uneia  din  p?r?i  оn  momentul  оncheierii
   actului juridic;
 o Cвnd actul juridic a fost оncheiat de persoane lipsite de  capacitate  de
   exerci?iu sau de persoane cu capacitate de exerci?iu sau de  persoane  cu
   capacitate  de  exerci?iu  restrвns?,  care  n-au   avut   оncuviin??rile
   prev?zute de lege. Este vorba de: a) actul juridic оncheiat  de  persoane
   lipsite de capacitate de exerci?iu (minorii sub 15 ani ?i persoanele  sub
   interdic?ie); b) actul juridic оncheiat de un  minor  cu  capacitatea  de
   exerci?iu restrвns?, f?r? оncuviin?area  ocrotitorului  legal,  act  care
   este lezionar pentru minor; c) actul juridic оncheiat f?r?  оncuviin?area
   autorit??ii tutelare.
 o Cвnd actul juridic a fost оncheiat cu nesocotirea unor interdic?ii legale
   prev?zute оn scopul ocrotirii unor interese particulare.

                        Regimul juridic al nulit??ii

      Clasificarea nulit??ii  оn  absolut?  ?i  relativ?  este  deosebit  de
important? din cauza regimului juridic diferit al celor  dou?  categorii  de
nulit??i. Acest regim diferit se datoreaz? naturii distincte  a  interesului
ocrotit prin norma juridic?  оnc?lcat?.  Dac?  interesul  ocrotit  este  cel
general,  ob?tesc,  atunci  sanc?iunea  оnc?lc?rii  legii   este   nulitatea
absolut? cu regimul ei juridic propriu,  iar  dac?  interesul  ocrotit  este
particular  al  p?r?ilor  sau  al  uneia  dintre  ele,   atunci   sanc?iunea
оnc?lc?rii legii este nulitatea relativ?, cu regimul ei juridic distinct.
      Regimul juridic al nulit??ii se refer? la regulile care genereaz? atвt
nulitatea absolut? cвt ?i nulitatea relativ?.
      Deosebirea de regimul juridic dintre nulitatea absolut?  ?i  nulitatea
relativ? prive?te trei aspecte: a) persoanele care pot invoca nulitatea;  b)
prescrierea dreptului la ac?iune ?i c)  posibilitatea  acoperirii  nulit??ii
prin confirmarea actului juridic.
      Оn cele ce urmeaz? vom examina separat regimul  juridic  al  nulit??ii
absolute ?i regimul juridic al nulit??ii relative.



                    Regimul juridic al nulit??ii absolute

      Regulile care cвrmuiesc regimul juridic al nulit??ii absolute sunt:
   a) Nulitatea absolut? poate fi invocat?  de  orice  persoan?  interesat?.
      Persoanele interesate pot fi: p?r?ile actului juridic,  avвnzii  cauz?
      ai p?r?ilor, procurorul ?i chiar instan?a din oficiu. De observat  c?,
      оns??i partea care ar fi  vinovat?  de  faptele  ce  constituie  cauza
      nulit??ii, poate cere constatarea nulit??ii absolute  ?i  desfiin?area
      retroactiv? a actului juridic, invocвnd chiar cauza pe care a invocat-
      o personal. Aceasta se explic? prin aceea c? s-a оnc?lcat o dispozi?ie
      legal? imperativ? al c?rei scop este ocrotirea  unui  interes  general
      ob?tesc. Se acord? neоndoios, prioritate ordinii  de  drept,  fa??  de
      interesul particular al uneia  sau  ambelor  p?r?i.  Оntrucвt,  actele
      juridice sunt  guvernate  de  principiul  consensualismului  acestora,
      num?rul persoanelor care pot invoca nulitatea absolut? este destul  de
      restrвns. Ter?ii care sunt str?ini de actul juridic, vor putea  invoca
      nulitatea absolut? a acestuia numai оn m?sura оn care actul juridic le
      este opozabil, deoarece numai atunci se bucur? de un  interes  ocrotit
      de lege.
   b) Ac?iunea оn nulitate absolut? este imprescriptibil?. Aceasta  оnseamn?
      c? ac?iunea оn  constatarea  nulit??ii  absolute  poate  fi  intentat?
      oricвnd, nefiind оngr?dit de vreo durat?  оn  timp  de  la  оncheierea
      actului. Imprescriptibilitatea ac?iunii оn nulitate  absolut?  rezult?
      din dou? оmprejur?ri:
           1. Fiind o ac?iune оn  constatarea  unei  nulit??i  opereaz?  оn
              puterea legii;
           2. Este expres prev?zut? de text.
     c) Nulitatea absolut? nu poate fi acoperit? prin confirmarea  actului.
        Оntrucвt  nulitatea  absolut?  are  ca  fundament  ocrotirea   unor
        interese generale, ob?te?ti ?i de aici dreptul oric?rei persoane de
        a o invoca, actul juridic lovit de nulitate absolut?  nu  poate  fi
        confirmat. P?r?ile nu au decвt posibilitatea de a  оncheia  un  act
        juridic nou, valabil, care nu poate valida vechiul act nul,  ci  va
        fi un act juridic independent, a c?rui exigen?? оncepe оn  momentul
        оncheierii lui. Vechiul act juridic va r?mвne  оn  continuare  nul.
        Exem c?s?toria.


                   Regimul juridic al  nulit??ii relative

   Regulile care cвrmuiesc regimul juridic la nulit??ii relative sunt:
   Nulitatea relativ? poate  fi  invocat?  numai  de  persoana  ocrotit?  de
dispozi?ia legal? ce reglementeaz? nulitatea.
   De pild?, nulitatea relativ? pentru viciu de  consim??mвnt  nu  poate  fi
invocat? decвt de partea al c?rui consim??mвnt a fost viciat  la  оncheierea
actului juridic, deoarece numai оn vederea ocrotirii acestuia legiuitorul  a
statuat posibilitatea anul?rii actului. Desigur c? numai  partea  respectiv?
poate aprecia, оn ce m?sur? consim??mвntul i-a fost viciat, ?i оn ce  m?sur?
i-au fost v?t?mate interesele. Cealalt?  parte  nu  poate  invoca  nulitatea
relativ? a actului juridic respectiv.
   Sunt situa?ii cвnd fiecare dintre p?r?ile contractante  va  putea  invoca
nulitatea relativ?. De exemplu, dac? un contract a fost оncheiat  оntre  doi
minori, fiecare dintre ace?tia va fi оn drept s? invoce  nulitatea  relativ?
a contractului.
   Mai trebuie men?ionat situa?ia оn care fiecare parte  contractant?  poate
invoca nulitatea relativ?  a  contractului,  dar  pentru  temeiuri  juridice
diferite. A?a  de  pild?,  o  parte  poate  invoca  nulitatea  pentru  lipsa
capacit??ii de exerci?iu la оncheierea contractului, iar cealalt? pentru  un
viciu de consim??mвnt (eroarea de exemplu).
   Tot astfel, aceast? nulitate poate fi invocat? ?i de procuror, оn  m?sura
оn care ac?iunea оn anulare nu are un caracter stric personal.
   Ac?iunea  оn  nulitate  relativ?  este  supus?  prescrip?iei  extinctive.
Termenul de prescrip?ie este  de  trei  ani  ?i  el  оncepe  s?  curg?  dup?
distinc?iile  art.  79  C.  civ.  Potrivit  textului   acestui   articol   “
Prescrip?ia оncepe s? curg? din ziua оn care s-a n?scut dreptul la  ac?iune;
dreptul la ac?iune se na?te din ziua cвnd persoana a aflat  sau  trebuia  s?
afle, c? i-a fost оnc?lcat un drept”. Оn caz de viclenie ori eroare  sau  оn
celelalte cazuri de anulare, prescrip?ia оncepe s? curg?  de  la  data  cвnd
cel оndrept??it, reprezentantul s?u legal sau persoana chemat? de lege  s?-i
   оncuviin?eze actele, a cunoscut cauza anul?rii, оns? cel mai tвrziu de la
оmplinirea a 18 luni de la data оncheierii actului”
   De observat c? termenul de prescrip?ie susmen?ionat se  aplic?  numai  la
ac?iunile   avвnd   un   obiect   patrimonial.   Referitor   la    ac?iunile
nepatrimoniale, ele sunt оn principiu imprescriptibile.
   Dup? оmplinirea termenului de prescrip?ie, dreptul la ac?iune оn  anulare
actului juridic se stinge, dar nulitatea relativ? poate fi invocat? pe  cale
de excep?ie, oricвnd, оntrucвt numai dreptul la ac?iune se stinge.
   Nulitatea relativ? poate fi acoperit? prin confirmare.
   Confirmarea nu este altceva decвt un act juridic unilateral prin  care  o
persoan? renun?? la dreptul s?u de a invoca nulitatea relativ?  a  unui  act
juridic.
   Confirmarea poate fi f?cut? оn dou? moduri: expres ?i tacit
   Confirmarea expres? se face printr-un оnscris  (numit  act  confirmativ),
care trebuie s? оndeplineasc? o   sum?  de  condi?ii.  Cele  mai  importante
condi?ii privesc pe autorul  confirm?rii  actului  anulabil,  care  nu  este
decвt persoana ce putea invoca nulitatea relativ?. Aceast? persoan?  trebuie
s? fie capabil?, iar consim??mвntul ei s? nu fie alterat de vreun viciu.  De
aici concluzia c? confirmarea actului anulabil  nu  poate  fi  f?cut?  decвt
dup? оncetarea incapacit??ii sau dup? оncetarea  sau  descoperirea  viciului
de consim??mвnt, iar autorul confirm?rii trebuie s? fie con?tient de  viciul
actului juridic pe care-l confirm?.
   Actul de confirmare expres? trebuie s? оndeplineasc? ?i el condi?iile  de
valabilitate ?i anume: s? cuprind? elementele esen?iale ale actului  juridic
(obiect cauz?, natura obliga?iei), cauza nulit??ii ?i inten?ia de a  renun?a
la ac?iunea оn anulare.
   Confirmarea tacit? rezult? din executarea actului anulabil.
   Principalul efect  el  anul?rii  este  acela  c?  anulabilitatea  actului
juridic dispare retroactiv aceasta оnsemnвnd c?, dup? confirmare, partea  nu
mai poate invoca nulitatea relativ? a  actului  juridic,  nici  pe  cale  de
ac?iune, nici pe cale de excep?ie.


      Constatarea nulit??ii absolute ?i pronun?area nulit??ii relative.

   Desfiin?area efectelor actului juridic lovit de nulitate absolut? sau  de
nulitate relativ? trebuie s? fie  opera  instan?ei  judec?tore?ti.  Este  de
notat c? rolul instan?ei judec?tore?ti nu este acela?i оn cazul  celor  dou?
nulit??i (absolut? ?i relativ?).
   Nulitatea absolut?  opereaz?  prin  puterea  legii,  chiar  din  momentul
оncheierii actului juridic. Оntrucвt actul juridic nu a luat fiin??  оn  mod
legal,  dac?  p?r?ile  ajung  la  оn?elegere  cu  privire  la  recunoa?terea
nulit??ii actului juridic, nu  este  necesar  s?  se  recurg?  la  sesizarea
instan?ei judec?tore?ti  pentru  a  constata  nulitatea  absolut?.  Fa??  de
оmprejurarea c? a devenit o practic? constant?  recurgerea  la  autorit??ile
justi?iei  pentru  constatarea  nulit??ii  absolute,  conchidem  c?  acordul
p?r?ilor referitor la recunoa?terea  nulit??ii  absolute  este,  de  regul?,
irealizabil?.
   Prin  urmare  nulitatea  absolut?  este   constatat?   de   instan?a   de
judec?toreasc?, care face o  aplicare  necesar?  a  legii,  nu  o  apreciere
proprie. Ac?iunea оn constatarea nulit??ii absolute este imprescriptibil?.
   Оn contrast cu nulitatea absolut?, nulitatea relativ?  nu  opereaz?  prin
puterea legii, оntrucвt actul juridic anulabil a luat fiin?? ?i el  necesit?
a fi desfiin?at de c?tre instan?a judec?toreasc?.
   Prin  urmare,  nulitatea  relativ?  este  supus?   aprecierii   instan?ei
judec?tore?ti, care o pronun??, ?i ea opereaz? deci prin  puterea  hot?rвrii
judec?tore?ti.
   Este necesar a оnvedera c? ?i p?r?ile  au  posibilitatea  s?  desfiin?eze
actul juridic anulabil, dar dac? nu se оn?eleg, partea оndrept??it?  trebuie
s? intenteze ac?iune оn justi?ie. Cum aceast?  ac?iune  este  prescriptibil?
оn termenul general de prescrip?ie (trei ani), оn cazul  оn  care  partea  a
pierdut acest termen, actul juridic nu mai poate fi desfiin?at ?i el  r?mвne
valabil, chiar dac? anterior fusese susceptibil de anulare.
   Оn literatura juridic? s-a  precizat  c?  ac?iunea  оn  nulitate  este  o
ac?iune autonom?, care are drept scop  s?  restabileasc?  ordinea  de  drept
оnc?lcat?. Chiar dac? actul juridic оncheiat cu оnc?lcarea  legii  a  produs
unele consecin?e patrimoniale, scopul  principal  al  ac?iunii  оn  nulitate
este оnl?turarea efectelor  actului  juridic  nul  ?i  abia  apoi  repararea
daunelor patrimoniale. Iat? de ce se afirm? c? ac?iunea оn nulitate  este  o
ac?iune autonom?, care urm?re?te s? asigure preem?iunea ordinii de drept.

                     Efectele nulit??ii actului juridic

                           No?iune ?i reglementare

   Efectul nulit??ii rezid? оn desfiin?area  actului  juridic  din  momentul
оncheierii  sale,  ceea  ce  conduce  la  restabilirea  ordinii   de   drept
оnc?lcate.[23]
   Actul juridic nul poate produce efecte оn viitor, iar efectele produse оn
trecut se  desfiin?eaz?  retroactiv.  A?adar  nulitatea  opereaz?  nu  numai
pentru  viitor,  ci  ?i  pentru  trecut.  Retroactivitatea  este  consecin?a
fireasc? a nulit??ii actului juridic.
   Trebuie  re?inut  c?  efectele  nulit??ii  sunt  acelea?i  –   lipsa   de
eficacitate  a  actului  juridic  –  indiferent  c?  ne  g?sim  оn  prezen?a
nulit??ii absolute sau a nulit??ii relative.
   Оntrucвt nulitatea opereaz? retroactiv, efectele acesteia vor depinde  ?i
de al?i factori, care au survenit dup? оncheierea actului  juridic,  cum  ar
fi: executarea sau neexecutarea actului  juridic,  transmiterea  drepturilor
de c?tre dobвnditor unor ter?e persoane subdobвnditoare.


               Principiile efectelor nulit??ii actului juridic

   Efectele nulit??ii sunt cвrmuite de trei principii importante:
   . Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii actului juridic;
   .  Principiul  restabilirii  situa?iei  anterioare  оncheierii   actului
     juridic;
   . Principiul anul?rii actelor juridice subsecvente, ca  o  consecin??  a
     anul?rii actului juridic;

      Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii actelor juridice

   Aplicarea  sanc?iunii  nulit??ii  actului  juridic   atrage   dup?   sine
desfiin?area retroactiv? a efectelor actului respectiv,  iar  pentru  viitor
actul juridic nu va mai produce efecte. Cu alte cuvinte  actul  nul  va  mai
produce  efecte  pentru  viitor,  iar  efectele   produse   оn   trecut   se
desfiin?eaz? retroactiv.
   Retroactivitatea conduce la desfiin?area efectelor actului juridic,  care
s-au produs оn trecut (оntre data оncheierii actului ?i  data  anul?rii  sau
constat?rii nulit??ii lui) ?i la оncetarea producerii lor  оn  viitor,  dup?
pronun?area hot?rвrii judec?tore?ti prin care actul juridic  a  fost  anulat
sau care a constatat nulitatea absolut? a acestuia. Оn  realitate,  оn  baza
retroactivit??ii efectelor nulit??ii, p?r?ile se v?d оn situa?ia  anterioar?
оncheierii actului juridic, deoarece numai astfel  concordan?a  dintre  lege
?i actul respectiv poate fi armonizat?.
   Prin urmare, оn baza principiului  retroactivit??ii  efectelor  nulit??ii
actului  juridic,  efectele   actului   contrare   legii   sunt   retroactiv
desfiin?ate, iar p?r?ile  urmeaz?  s?  fie  repuse  оn  situa?ia  anterioar?
оncheierii actului.
   Оn ipoteza оn care actul juridic nu a fost executat, pronun?area anul?rii
ori constatarea nulit??ii actului conduce  la  ineficacitatea  lui,  p?r?ile
fiind considerate c? n-au avut niciodat? dreptul  sau  obliga?ii  reciproce.
Drept urmare, nici una dintre p?r?i nu mai poate cere executarea actului.
   Оn ipoteza оn care actul juridic a fost executat  оn  totalitate  sau  оn
parte, odat? cu declararea nulit??ii sau anularea acestuia  se  desfiin?eaz?
retroactiv efectele lui, iar p?r?ile sunt obligate s?-?i restituie  reciproc
presta?iile executate.
   Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii se оntemeiaz? pe  un  alt
principiu fundamental  al  dreptului  ?i  anume  pe  principiul  suprema?iei
legii, pentru c? nu este оng?duit ca оn via?a  noastr?  juridic?  s?  existe
acte juridice ale c?ror efecte sunt  contrare  legii,  de  aceea  se  impune
оnl?turarea lor ?i restabilirea ordinii de drept оnc?lcate.
   De la  principiul  retroactivit??ii  efectelor  nulit??ii  exist?  cвteva
excep?ii dictate fie de caracterul ireversibil al prescrip?iilor  executate,
fie de ra?iuni de politic? juridic?.
   Excep?iile vizeaz? cazurile оn care efectele nulit??ii actului juridic se
produc numai pentru viitor,  nu  ?i  pentru  trecut,  ceea  ce  оnseamn?  c?
efectele actului juridic declarat nul sau anulat sunt  men?inute  pe  trecut
(pe perioada dintre data declar?rii nulit??ii sau anul?rii  actului  juridic
?i data оncheierii lui).
   Excep?iile  invocate  de  doctrin?  de  la  principiul   retroactivit??ii
efectelor nulit??ii actului juridic sunt:
1. Men?inerea efectelor  produse  оn  trecut  de  contractele  cu  executare
   succesiv? (de exemplu, contractul de оnchiriere, contractul  de  vвnzare-
   cump?rare  cu  o  clauz?  de  оntre?inere),  datorit?   ireversibilit??ii
   presta?iilor executate succesiv. Оn  toate  aceste  contracte,  care  dau
   na?tere la presta?ii succesive sau  continue,  de  durata  оn  timp,  din
   moment ce presta?iile s-au efectuat, ele nu  mai  pot  fi  оnl?turate  pe
   trecut. Astfel, un contract de оnchiriere оn executarea c?ruia  locatorul
   a asigurat folosin?a locuin?ei, iar locatarul a pl?tit chiria,  nu  poate
   fi desfiin?at  ?i  pentru  trecut,  deoarece  obliga?ia  de   a  pune  la
   dispozi?ia locuin?a s-a consumat  ireversibil,  iar  restituirea  chiriei
   pl?tite nu se justific?, deoarece ar conduce la  оmbog??irea  locatarului
   f?r? just temei.
2. Recunoa?terea efectelor  actului  juridic  оncheiat  cu  оnc?lcarea  unor
   condi?ii  de  validitate,  deoarece  legea  nu   stabile?te   constatarea
   nulit??ii actului (cu consecin?a desfiin??rii ex tunc), ci desfacerea lui
   pe viitor. Este cazul nerespect?rii condi?iilor de validitate a  adop?iei
   unui minor (art … CF ) privitoare la luarea  consim??mвntului  p?rin?ilor
   celui adoptat, nerespectare care este sanc?ionat? de lege ( art cf  )  nu
   cu nulitate absolut?,  ci  cu  desfacerea  adop?iei  (deci  cu  p?strarea
   efectelor pe trecut) dar ?i aceasta condi?ionat, “dac? este оn  interesul
   copilului ca el s? se оntoarc? la ace?tea”.
   Prin urmarea actul juridic al adop?iei nu se  desfiin?eaz?  ci  numai  se
desface. Evident c? legiuitorul a avut  оn  vedere  ra?iuni  de  ocrotire  a
minorului, de aceea s-a ab?tut de la principiul  retroactivit??ii  efectelor
nulit??ii actului juridic.
3. Men?inerea efectelor c?s?toriei chiar dac?  a  fost  declarat?  nul?,  оn
   privin?a  copiilor  rezulta?i  din  acea  c?s?torie  (exemplu  declararea
   nulit??ii c?s?toriei nu are nici o urmare оn privin?a copiilor, care  о?i
   p?streaz? situa?ia de copii din c?s?torie)
   Aceast?  dispozi?ie  a  fost  prev?zut?  tot  din  necesitatea  ocrotirii
copiilor ?i оnl?tur?rii raporturilor de familie.

   Principiul restabilirii situa?iei anterioare оncheierii actului juridic
(restitutio in integrum)

   Principiul restitutio in integrum poate fi configurat ca fiind  corolarul
principiului  retroactiv  efectelor  nulit??ii  actului  juridic,   deoarece
desfiin?area retroactiv? a efectelor actului,  contrare  legii,  trebuie  s?
duc? la restituirea reciproc?  ?i  integral?  a  presta?iilor  executate  de
p?r?i de la оncheierea actului ?i pвn? la declararea nulit??ii sau  anularea
lui.
   Cu alte cuvinte, principiul restabilirii situa?iei anterioare este оntr-o
rela?ie de dependen?? fa??  de  principiul  retroactiv  efectelor  nulit??ii
actului juridic.
   Adagiul restitutio in integrum оnseamn? restituirea tuturor  presta?iilor
executate оn baza unui contract declarat nul sau anulat.
   Principiul  restabilirii  situa?iei  anterioare  se  refer?  la  efectele
nulit??ii actului juridic оntre p?r?ile acestui act ?i nu fa?? de ter?i.
   Pentru ca s? opereze concomitent,  retroactivitatea  actului  juridic  ?i
restituirea presta?iilor, оntre p?r?i, pe  plan  procesual,  reclamantul  va
trebui s? intenteze o ac?iune  cu  dou?  capete  de  cerere:  o  ac?iune  оn
constatarea  nulit??ii  sau  anul?rii  actului  juridic  ?i  o  ac?iune   оn
restituirea presta?iilor executate anterior nulit??ii. Evident c? nu  exist?
nici un impediment procesual ca, dup? ce reclamantul  ob?ine  nulitatea  sau
anularea actului juridic, s? se оndrepte cu alt? ac?iune  principal?  pentru
a ob?ine restituirea presta?iilor executate, situa?ie оn care pвrвtul,  dac?
?i-a  executat  ?i  el  obliga?ia,  are  interesul  s?   promoveze   ac?iune
reconven?ional?  pentru  restituirea  presta?iei  efectuate  de  el  sau  s?
introduc? o ac?iune principal? separat.
   De la principiul restitutio in integrum exist? cвteva excep?ii, stabilite
de lege оn virtutea unor ra?iuni de ordin juridic, social  sau  moral,  care
privesc anumite cazuri оn care presta?iile  executate  оn  termenul  actului
desfiin?at retroactiv (declarat nul sau anulat) nu sunt supuse restituirii.
   Asemenea excep?ii relevate de literatura  juridic?  ?i  de  jurispruden??
sunt:
   Incapabilul (minorul sau interzisul) nu este ?inut s? restituie, potrivit
art … decвt оn m?sura оmbog??irii sale. Acest text de  lege  dispune:  “Cвnd
minorii, interzi?ii sau femeile m?ritate sunt admi?i оn aceast? calitate,  a
exercita ac?iune оn restituire оn contra angajamentelor lor,  ei  nu  оntorc
ceea ce au primit, оn urmarea  acestor  angajamente,  оn  timp  minorita?ii,
interdic?iei sau maritajului, decвt dac?  se  probeaz?  c?  au  profitat  de
aceea ce li s-a dat”
   Dobвnditorul  de  bun?-credin??  al  unui  bun  printr-un  act  lovit  de
nulitate, este exonerat de obliga?ia  de  a  restitui,  odat?  cu  bunul  ?i
fructele percepute.  Este  regula  statornicit?  de  art  ..  care  prevede:
“Posesorul nu cв?tig? proprietatea fructelor  decвt  cвnd  posed?  cu  bun?-
credin??; la cazul contrariu, el este dator a оnapoia  productele,  оmpreun?
cu lucrul proprietarului care-l  revendic?”  dispozi?iile  acestui  text  se
justific? pe ra?iuni de politic? juridic?, izvorвte  din  necesitatea  de  a
proteja buna-credin??, atвt de necesar? оn opera?iunile juridice.
   Mo?tenitorul care оn mod voluntar ?i оn cuno?tin?? de cauz? a executat un
legat  nul  pentru  vicii  de  form?,  nu  mai  poate  pretinde  restituirea
presta?iilor, deoarece nu mai suntem  оn  prezen?a  unei  pl??i  nedatorate,
supus?  repeti?iunii,  ci  оn  prezen?a  unei  obliga?ii  morale  care  este
valabil? juridic.
   Una din p?r?ile actului juridic  lovit  de  nulitate  nu  se  putea  cere
restituirea  presta?iei  efectuate  dac?  invoca  propria   sa   turpitudine
(imoralitate).
   Este de fapt adagiul: nemo auditur propriam turpitudinem alegans (nim?nui
nu-i este оng?duit s? se  prevaleze  de  propria  sa  imoralitate  pentru  a
ob?ine оn justi?ie ocrotirea unui drept).
   Potrivit legisla?iei unui stat de drept, оn care  trebuie  respectate  nu
numai normele imperative, dar ?i legile care intereseaz? ordinea public?  ?i
bunele  moravuri,  nu  este  admisibil?  o  ac?iune  оn   justi?ie,   pentru
restituirea presta?iei, dac? prin actul  juridic  оncheiat  s-a  urm?rit  un
scop imoral.
   Putem formula regula c? ori de cвte ori  reclamantul  invoc?  propria  sa
turpitudine   pentru   ob?inerea   restituirii   presta?iei,   ac?iunea   оn
repeti?iune  va  trebui  s?  fie   respins?.   A?a,   de   pild?,   ac?iunea
reclamantului avвnd ca obiect  restituirea  unui  оmprumut,  acordat  pentru
men?inerea unor raporturi extraconjugale,  va  trebui  s?  fie  respins?  ca
inadmisibil?,  deoarece  s-a  оnc?lcat  principiul  nemo  auditur   propriam
turpitudinem alegans. Evident  c?  оn  spe??,  respectiv  оn  contractul  de
оmprumut cauza este imoral?, de aceea actul  juridic  trebuie  declarat  nul
absolut, iar ac?iunea оn repeti?iune a presta?iei  executate  de  reclamant,
care invoc?  propria  sa  turpitudine,  trebuie  respins?  ca  inadmisibil?.
Excep?ia se aplic? pe ra?iuni de moralitate, care trebuie s? existe  оntr-un
stat de drept.

   Principiul anul?rii actelor juridice subsecvente ca o consecin??
a nulit??ii actului ini?ial
   Ca o consecin?? a aplic?rii principiului relativit??ii efectelor  actului
juridic, acesta nu produce efecte decвt оntre p?r?ile de la care eman?,  iar
nulitatea actului juridic produce efecte, de asemenea,  numai  оn  privin?a,
p?r?ilor care au оncheiat actul.
   Neоndoios c? efectele nulit??ii se pot r?sfrвnge ?i asupra  ter?ilor,  оn
m?sura оn care  ace?tea  au  dobвndit  dreptul  de  la  partea  vinovat?  de
pronun?area nulit??ii ori p?r?ile vinovate de constatarea nulit??ii.
   Deoarece nimeni nu poate  transmite  mai  multe  drepturi  decвt  le  are
оnsu?i, este firesc ca, odat? cu suprimarea dreptului  dobвndit  prin  actul
juridic  de   c?tre   una   din   p?r?i,   s?   fie   nimicit   ?i   dreptul
subdobвnditorului.
   Оntr-adev?r, din moment ce nulitatea desfiin?eaz? dreptul  dobвnditorului
cu atвt mai mult trebuie suprimat ?i dreptul ter?ului pe care  l-a  dobвndit
prin actul declarat nul sau anulat. Оn acest caz, nulitatea  opereaz?  ca  o
rezolu?iune.
   Principiul anul?rii actelor subsecvente, prive?te efectele nulit??ii fa??
de ter?i ?i el poate fi  conturat  ca  o  regul?  juridic?  potrivit  c?reia
nulitatea actului ini?ial sau primar atrage dup? sine  ?i  anularea  actului
subsecvent, dac? se refer? la acela?i drept.
   De cele mai multe ori, principiul  anul?rii  actului  subsecvent  are  оn
vedere actul juridic care a operat transmisiunea dreptului  de  proprietate,
sau a altui drept real, cвnd nulitatea actului pe lвng?  оmprejurarea  c?  a
creat  оntre  p?r?i  obliga?ii  reciproce  de  restituire   a   presta?iilor
efectuate, are consecin?e asupra  ter?ilor  c?ci  drepturile  consim?ite  de
dobвnditor оn favoarea acestora (ter?ilor) vor fi anulate odat?  cu  dreptul
dobвnditorului.
   Aplicarea cu stricte?e a principiului rezoluto iure dantis resolvitur ius
accipientus ar fi de  natur?  s?  pericliteze  circuitul  civil,  s?  creeze
situa?ii inechitabile оn via?a juridic?  ?i  s?  anihileze  inciden?a  altor
principii juridice pentru ordinea de drept. De  aceea,  principiul  cunoa?te
anumite derog?ri.
   Excep?iile de la acest principiu privesc situa?iile juridice оn care de?i
actul juridic este declarat nul sau anulat,  actul  subsecvent  al  ter?ului
subdobвnditor se men?ine. Avem оn vedere urm?toarele cazuri:
   a) Subdobвnditorul de bun?-credin?? p?streaz? bunul  imobil  dobвndit  cu
titlu oneros de la transmi??torul al c?rui  titlu  de  proprietate  declarat
nul sau anulat.
   Exemplu Anularea titlului de proprietate  al  transmi??torului  cu  titlu
oneros al unui bun nu este de natur? s? atrag?  caducitatea  actului  оn  ce
prive?te pe ter?ul achizitor, оn cazul  c?  acesta  este  de  bun?-credin??,
solu?ia – care se prezum? – justificвndu-se pe considera?ie de achitarea  ?i
utilitate social?. Numai  оn  cazul  оn  care  ter?ul  achizitor,  cu  titlu
oneros,  a  cunoscut  sau,  cu   diligen?e   minime,   putea   s?   cunoasc?
nevalabilitatea titlului de proprietate al оnstr?in?torului, deci a fost  de
rea-credin?? – ceea ce trebuie dovedit – opereaz? regula de  drept  potrivit
c?reia nevalabilitatea titlului de proprietate  al  vвnz?torului  atrage  ?i
nulitatea titlului subdobвnditorului.
   b) Ter?ul dobвnditor care cu bun?-credin??, dobвnde?te bunul mobil de  la
un detentor precar, c?ruia adev?ratul proprietar i l-a оncredin?at de  bun?-
voie, p?streaz? bunul deoarece simpla aceast?  posesie  valoreaz?  titlu  de
proprietate.
   Exemplu Proprietarul bunului mobil s-a  desistat  de  bun?-voie  de  bun,
оncredin?вndu-l оn depozit unei alte persoane,  care  cap?t?  оn  acest  mod
calitatea nu de posesor, ci de detentor precar. Acest detentor,  оnc?lcвndu-
?i obliga?ia de restituire, care оi revenea, оnstr?ineaz?  bunul  unui  ter?
dobвnditor, care este de bun?-credin??, deoarece este convins c? a  оncheiat
actul  de  vвnzare-cump?rare  cu  adev?ratul  proprietar.  Оn   acest   caz,
legiuitorul a avut de apreciat  оntre  interesele  proprietarului,  care  de
bun?-voie a оncredin?at bunul s?u unui detentor precar ?i cele ale  ter?ului
dobвnditor de bun?-credin??, care s-a оncrezut оn aparen?a de  proprietar  a
detentorului  precar  ?i  a  dat  preferin?a  ter?ului   de   bun?-credin??,
sacrificвnd pe adev?ratul proprietar, care n-a fost  suficient  de  diligent
cвnd ?i-a оncredin?at bunul detentorului precar.

           Definirea cauzelor de ineficacitate a actelor juridice

   Nulitatea a?a cum  am  v?zut,  este  sanc?iunea  civil?  care  const?  оn
lipsirea de efecte a unui act juridic, adic? desfiin?area  lui  retroactiv?,
deoarece a fost оncheiat cu оnc?lcarea normelor  referitoare  la  condi?iile
sale de validitate.
   Nulitatea are cвteva tr?s?turi caracteristice:
      .  Actul  juridic  este  nevalabil,  deoarece  a  fost  оncheiat   cu
        nerespectarea legii;
      . Cauzele nulit??ii sunt anterioare sau contemporane datei оncheierii
        actului;
      . Sanc?iunea nulit??ii se aplic? oric?rui act  juridic,  оncheiat  cu
        оnc?lcarea legii;
      . Efectele nulit??ii sunt retroactive.
   Rezolu?iunea  este  sanc?iunea  civil?  care   const?   оn   desfiin?area
retroactiv? a unui contract sinalagmatic, cu executare dintr-o dat?,  pentru
neexecutarea din culp? a obliga?iilor de c?tre una din p?r?i.
   Tr?s?turile caracteristice ale rezolu?iunii sunt:
      . Poate fi aplicat? numai contractelor sinalagmatice;
      . Prive?te un contract оncheiat valabil;
      . Cauza rezolu?iunii const? оn neexecutarea culpabil? a contractului,
        deci este ulterioar? datei оncheierii lui;
      . Efectele rezolu?iunii sunt retroactive.
   Rezilierea este sanc?iunea civil? care const? оn desfacerea unui contract
sinalagmatic  cu  executare  succesiv?,  pentru  neexecutare  din  culp?   a
obliga?iilor de c?tre una din p?r?i.
Tr?s?turile caracteristice ale rezilierii sunt:
      . Poate fi aplicat? contractelor sinalagmatice;
      . Prive?te un contract оncheiat valabil;
      . Cauza rezilierii  const? оn neexecutarea culpabil? a  contractului,
        deci este ulterioar? datei оncheierii lui;
      . Efectele rezilierii se produc numai pentru viitor.
   Revocarea este  sanc?iunea  civil?  care  const?  оn  abolirea  efectelor
actului   juridic,   fie   datorit?   ingratitudinii   gratificatului,   fie
neexecut?rii din culp? a sarcinii dona?iei sau legatului.
   Tr?s?turile caracteristice ale revoc?rii sunt:
      . Presupune un act valabil оncheiat;
      . Se оntemeiaz? pe cauza posterioare оncheierii actului;
      . Se aplic? de regul? liberalit??ilor;
   Revocarea poate fi conceput? ?i ca un caz  de  ineficacitate   a  actului
juridic unilateral, prin voin?a unilateral? a autorului s?u. Ne  referim  la
revocarea legatelor ?i a celorlalte dispozi?iuni testamentare.
   Caducitatea este o cauz? de ineficacitate a actului juridic, care  const?
оn lipsirea  acestuia de toate efectele, datorit?  intervenirii  unor  cauze
posterioare оncheierii lui ?i independent de voin?a autorului actului.
   A?a, de exemplu, dintre cauzele  de  caducitate  a  legatelor  men?ion?m:
predecesul legatarului fa?? de testator; renun?area  legatarului  la  legat;
pierderea total? a  bunului  ce  constituie  obiectul  legatului;  epuizarea
cotit??ii disponibile prin efectul dona?iilor.
   Tr?s?turile caracteristice ale caducit??ii sunt:
    . Prive?te un act juridic valabil оncheiat;
    . Este un mod de desfiin?are retroactiv? a actului;
    . Se оntemeiaz? pe o cauz? posterioar?  оncheierii  actului  juridic  ?i
      str?in? de autorul lui.
   Inopozabilitatea este o cauz? de ineficien?? a actului juridic (care  о?i
produce efectele  оntre  p?r?i),  datorit?  nerealiz?rii  formalit??ilor  de
publicitate, ulterioare оncheierii actului juridic.
   Inopozabilitatea poate fi conceput? ?i ca  o  cauz?  de  ineficacitate  a
actului juridic, datorit? dep??irii puterii de a reprezenta, conferite  prin
mandat.  Оntr-adev?r,  оn  situa?ia  оn  care  reprezentantul  ?i-a  dep??it
puterile conferite prin оmputernicire actul оncheiat  de  acesta  nu  va  fi
opozabil reprezentantului.


                           Оncheierea contractului

                              Acordul de voin?e

   Оn mod necesar, chiar atunci cвnd p?r?ile sunt fa?? оn fa??,  una  dintre
ele i-a ini?iativa, exprimвndu-?i voin?a de a  contracta,  f?cвnd  propuneri
pe care le  adreseaz?  celeilalte  p?r?i,  iar  dac?  aceasta  din  urm?  le
accept?, se formeaz? contractul.
   A?adar, acordul de voin??  al  p?r?ilor  se  realizeaz?  prin  ofert?  ?i
acceptare.
   Oferta. Oferta este propunerea  de  a  contracta,  оn  anumite  condi?ii,
adresat? unei persoane determinate sau unor persoane  nedeterminate.  Ea  se
face de obicei оntr-o form? expres? ?i direct? prin viu grai sau  оn  scris.
Ea se poate exprima sub  diferite  forme  precum:  trimiterea  de  cataloage
cuprinzвnd  descrierea  m?rfurilor  ?i   indicarea   pre?urilor,   expunerea
m?rfurilor оntr-o vitrin?  cu  men?ionarea  pre?urilor  respective.  Oricare
dintre acestea оnseamn? o ofert? de vвnzare, оn temeiul c?reia oricine  care
consimte s? pl?teasc? pre?ul afi?at are dreptul  s?  cear?  s?  i  se  vвnd?
marfa.
   Oferta, f?r? a оnceta de a fi direct? ?i cert?,  poate  оns?  s?  nu  fie
expres?, ci tacit?. De pild?, prezen?a  unui  vehicul  оntr-o  sta?ie  anume
destinat? vehiculelor de transport оn comun, cu pre? tarifar,  constituie  o
ofert?, iar ac?iunea unei persoane de a  se  sui  оntr-un  asemenea  vehicul
constituie  o  acceptare  a  ofertei,  deci   оncheierea   contractului   de
transport.
   Oferta (ca de altfel ?i  acceptarea),  fiind  o  manifestare  de  voin??,
trebuie s? оndeplineasc? toate condi?iile generale, cerute unei  manifest?ri
de voin??, efectuat? оn scopul de a produce efecte juridice.
   Oferta trebuie s? fie ferm?, adic? s? exprime voin?a neоndoielnic?  de  a
оncheia contractul, dac? oferta este acceptat?.
   Oferta, chiar ?i atunci cвnd este  tacit?,  trebuie  s?  fie  neechivoc?.
Astfel, expunerea uni obiect оn vitrina unui magazin  cu  eticheta  pre?ului
de vвnzare constituie o ofert? neechivoc?, pe cвnd simpla  expunere  a  unui
obiect, f?r? indicarea pre?ului de vвnzare, poate s? оnsemne expunerea  unui
model. De aceea, uneori, spre a evita echivocul  se  precizeaz?:  “Obiectele
expuse оn vitrin? nu se vвnd”.
   Oferta mai trebuie s? fie precis? ?i complet?,  adic?  s?  con?in?  toate
elementele constitutive ale contractului, toate  clauzele  necesare  actului
juridic, pentru оncheierea acestuia, s? fie suficient? o acceptare  pur?  ?i
simpl?. Oferta mai trebuie  s?  cuprind?  acele  condi?ii  sau  clauze  care
rezult? din reglementarea supletiv? a legii sau din obiceiuri.
   Оn contractele ce se оncheie intuitu personae, oferta nu poate fi  f?cut?
decвt de o persoan? determinat?. Dac? оn privin?a  unor  asemenea  contracte
se face ofert? public? (de pild?, pentru angajarea de speciali?ti),  aceasta
nu constituie o ofert? precis?  ?i  complet?.  Ofertantul  poate  refuza  s?
contracteze cu cel care nu le оndepline?te.
   Oferta fiind destinat? ca, prin acceptarea  ei  de  c?tre  destinatar  s?
formeze contractul, atunci, atвt  timp  cвt  nu  este  acceptat?,  poate  fi
revocat?. Prin urmare, oferta neacceptat?  este  revocabil?,  chiar  dac?  a
ajuns la destinatar, tot astfel oferta este caduc? dac? a  expirat  termenul
pentru care a fost emis?, ori dac? mai оnainte de acceptarea ei,  ofertantul
moare sau devine incapabil.
   Regula revocabilit??ii ofertei sufer? оns? unele excep?ii.  Astfel,  dac?
ofertantul a fixat un termen оn?untrul c?ruia s? se fac? acceptarea,  oferta
nu mai este revocabil? pвn? la expirarea  acestui  termen,  care  de  altfel
poate fi tacit. Se poate considera chiar c? orice ofert? con?ine  un  termen
оn?untrul c?ruia s? se fac? acceptat?, oferta nu mai  este  revocabil?  pвn?
la expirarea acestui termen, care de altfel poate  fi  ?i  tacit.  Se  poate
considera c? orice ofert? con?ine un termen tacit pentru  acceptare,  termen
care ar implica, cel pu?in termenul necesar  pentru  examinarea  ofertei  ?i
pentru ca r?spunsul acceptantului  s?  ajung?  la  ofertant;  dac?  pвn?  la
expirarea acestui termen, acceptarea nu se produce,  oferta  devine  caduc?,
iar dac? оn acest interval de timp  oferta  este  acceptat?,  contractul  se
consider? оncheiat, chiar dac? оntre timp oferta a fost, оn fapt, revocat?.

   Acceptarea.  Оntocmai  ca  oferta,   acceptarea   acesteia   trebuie   s?
оndeplineasc? condi?iile unei manifest?ri de voin?? produc?toare  de  efecte
juridice.
   Forma accept?rii nu este supus? unor condi?ii speciale, ci este suficient
ca din felul manifest?rii, s? rezulte  voin?a  neоndoielnic?  de  a  accepta
oferta respectiv?, acceptarea este  expres?,  cвnd  se  face  оn  scris  sau
verbal ?i tacit?, cвnd  rezult?  din  ac?iuni  ori  atitudini  care  pot  fi
interpretate оn acest sens. Astfel, оnceputul execut?rii  unui  contract  nu
poate fi interpretat decвt ca o acceptarea a ofertei.
   Cu privire la acceptarea tacit? se pune problema  de  a  ?ti  ce  valoare
juridic? poate s? aib? simpla t?cere. Оn general i  se  recunoa?te  valoarea
juridic?  numai  manifest?rii  pozitive  de  voin??,  contestвndu-se  c?  ?i
t?cerea ar avea aceast? calitate; dac? oferta nu a fost urmat?  de  nici  un
r?spuns, ori de nici o atitudine, din care s? se poat?  deduce  o  acceptare
indirect?, contractul nu se consider? оncheiat.
   Оn privin?a con?inutului acceptarea trebuie s? оndeplineasc?  urm?toarele
condi?ii:
 . S? se refere la acela?i obiect ca ?i oferta,  adic?  s?  fie  conform  cu
   acesta;  neconcordan?a  оntre  ofert?  ?i  acceptare  оmpiedic?  formarea
   contractului. Cu alte cuvinte, acceptarea trebuie s? fie integral?,  f?r?
   rezerve ?i implic? –  f?r?  propuneri  de  modificare  a  contractului  –
   deoarece astfel ea ar echivala cu o contraofert?;
 . Acceptarea trebuie s? fie neоndoielnic?, o atare problem? se pune mai  cu
   seam? оn cazul accept?rii tacite (sau a accept?rii  prin simpla t?cere)
 . Cвt prive?te condi?iile privind persoana acceptantului, trebuie s?  facem
   o distinc?ie; dac? oferta a fost f?cut? unei persoane determinate, ea  nu
   poate fi acceptat?  decвt  de  persoana  c?reia  i-a  fost  f?cut?.  Dac?
   dimpotriv?, oferta a fost f?cut? unei persoane nedeterminate, ea poate fi
   acceptat? de c?tre oricine (de pild? оn  cazul  m?rfurilor  cu  indicarea
   pre?urilor, expuse оn vitrina unui magazin);
 . Оn ceea ce prive?te momentul оn care acceptarea poate interveni pentru  a
   produce efectele sale specifice – adic? оncheierea contractelor  –  acest
   moment trebuie s? se situeze, оn orice caz mai оnainte ca  oferta  s?  fi
   devenit caduc? (prin moartea  ori  incapacitatea  ofertantului  sau  prin
   expirarea termenului prev?zut оn ofert?), ori s?  fi  fost  revocat?  (оn
   condi?iile оn care acest lucru  este  posibil).  Intervenit?  dup?  acest
   moment, acceptarea este tardiv?. De asemenea,  acceptarea  nu  mai  poate
   interveni dac? destinatarul ofertei a devenit incapabil sau a  murit  mai
   оnainte de a?i manifesta voin?a de a accepta;  mo?tenitorii  s?i  nu  pot
   accepta oferta, iar ofertantul nu mai este ?inut de oferta f?cut?.

                      Momentul оncheierii contractului

   Considera?ii generale.
Deoarece majoritatea actelor juridice civile o alc?tuiesc contractele  mi-am
propus оn continuare s? expun, оn detaliu,  procedeele  ?i  modalit??ile  de
оncheiere a acestora.
Astfel, оn virtutea principiului consensualit??ii,  contractul  se  formeaz?
din momentul оn care s-a realizat acordul de voin?? (оn afar? de cazul  cвnd
p?r?ile au оn?eles s? subordoneze acordul lor  definitiv  redactat  ?i  unui
оnscris. Prin urmare problema determin?rii momentului  оn  care  se  оncheie
contractul nu se pune оn cazul оn  care  p?r?ile  sunt  de  fa??,  ori  cвnd
acordul de voin?e se оncheie prin telefon. O atare problem?  intervine  оns?
оn cazul contractelor ce se оncheie prin coresponden??.
   Pentru a determina momentul оn  care  acceptarea  о?i  produce  efectele,
trebuie analizat voin?a celui care accept? oferta spre a vedea dac?  acesta,
la ceea ce con?ine, a оn?eles s? se angajeze  din  momentul  cвnd  a  semnat
оnscrisul cuprinzвnd acceptarea  sau  numai  din  momentul  expedierii  lui.
Aceasta constituie o problem? de fapt, ce va fi solu?ionat?,  ca  atare,  de
c?tre instan?? (care va avea de  ales  оntre  aceast?  expediere  ?i  cea  a
semn?rii оnscrisului). Dar cum ?i dup? expedierea оnscrisului  de  acceptare
semnatarul o poate revoca, se pune problema dac? momentul cвnd  a  ajuns  la
ofertant. O atare problem? nu mai prive?te оns? acceptarea ca atare,  ci  ea
prive?te  momentul  оnsu?i   al  оncheierii  contractului  moment  din  care
desigur, acceptarea nu mai poate fi revocat?.
   Оn mod logic, cum contractul se formeaz? numai prin simplul consim??mвnt,
s-ar putea spune c? el se оncheie din momentul оn care  s-au  оntвlnit  cele
dou? voin?e exprimate prin ofert? ?i acceptare. Оmpotriva acestei solu?ii s-
ar putea obiecta оns? c? ofertantul nu poate fi obligat cвt timp nu ?tie  c?
oferta a fost acceptat?, ?i c? acordul de voin?e a fost realizat. Mai  mult,
s-ar putea spune  acela?i  lucru  ?i  despre  acceptare  ?i  anume  c?  nici
acceptantul nu poate fi obligat cвt timp nu ?tie c? acceptarea  sa  a  ajuns
la cuno?tin?a ofertantului. P?r?ile s-ar afla astfel  оntr-un  cerc  vicios,
care ar face imposibil? contractarea prin coresponden??, sau din care nu  ar
putea ie?i decвt recurgвnd la prezum?ii (cum  ar  fi,  de  pild?,  aceea  c?
faptul ajungerii accept?rii la ofertant face s? se prezume c? acesta a  luat
cuno?tin?? de acceptare).
   Referitor la toate aceste aspecte pe care poate s? le  prezinte  problema
determin?rii  momentului  оn  care  se  consider?  оncheiat  contractul,  оn
doctrin? se оntвlnesc mai multe solu?ii care ar putea fi grupate astfel:
   Sistemul misiunii sau al declara?iunii. Оn  virtutea  acestui  sistem  se
consider? c? un contract se formeaz? chiar din momentul accept?rii  ofertei,
deoarece acceptarea acesteia constituie  singura  condi?ie  necesar?  pentru
na?terea contractului.
   Оn acest sistem оns?, determinarea momentului оncheierii contractului  ar
depinde  numai  de  voin?a  acceptantului  ofertei,  care,  de?i  a   semnat
оnscrisul cuprinzвnd acceptarea, ar putea s?-l trimit? mult mai tвrziu,  ori
s? nu-l trimit?  deloc.  De  aceea,  s-a  propus  ca  acest  sistem  s?  fie
completat, a?a оncвt momentul form?rii contractului s? fie considerat  numai
cel  оn  care  acceptantul  a  expediat  acceptarea  sa  (de  pild?,  trimis
scrisoarea la po?t?, a expediat telegrama). Astfel amendat, sistemul  propus
se nume?te sistemul expedierii accept?rii. Оmpotriva lui  s-a  ridicat  оns?
obiec?ia c?, оn  cadrul  acestui  sistem,  acceptantul  este  оmpiedicat  s?
revoce acceptarea expediat?, chiar dac? aceasta nu  a  ajuns  la  cuno?tin?a
ofertantului.
   Sistemul  recep?iunii.   Potrivit   acestui   sistem,   acceptarea   este
considerat? irevocabil? numai din momentul оn care  a  ajuns  la  cuno?tin?a
ofertantului, drept urmare, numai la acel  moment  contractul  se  consider?
оncheiat.
   Dar ?i cu privire la ajungerea accept?rii la cuno?tin?a  ofertantului  se
pot lua оn considerare dou? momente diferite, fie acela оn  care  ofertantul
i-a, efectiv, cuno?tin?? de acceptarea  ofertei  sale,  fie  acela  оn  care
acceptarea ajunge la ofertant chiar dac? (sau chiar cвnd) acesta nu  a  luat
cuno?tin?? despre acest lucru.
   Sistemul informa?iunii. Potrivit acestui sistem, contractul se оncheie оn
momentul оn care ofertantul a luat efectiv cuno?tin??  de  acceptare.  Acest
sistem prezint? оns? inconvinientul c? оncheierea contractului  se  afl?  la
discre?ia ofertantului care, de?i a primit оnscrisul cuprinzвnd  acceptarea,
nu  ia  cuno?tin??  de  ea;  pe  lвng?  aceasta,  uneori  este  greu  s?  se
stabileasc?  momentul  exact  оn  care  ofertantul  a  cunoscut   con?inutul
оnscrisului respectiv.
   Din aceast? cauz?, sistemul a fost amendat оn sensul c?, оn virtutea  lui
contractul se considera оncheiat din momentul оn care acceptarea a ajuns  la
ofertant; din acest fapt se prezint? pвn? la dovada contrar?, c?  ofertantul
a luat cuno?tin?? efectiv de acceptare. Proba contrar? pe care ar putea  s-o
aduc? ofertantul const? оn a dovedi c?, f?r? nici o culp?  din  partea  lui,
nu a luat cuno?tin?? de acceptare. Оn mod practic,  aceast?  prezum?ie  duce
la solu?ia c? un  contract  este  socotit  оncheiat  din  momentul  primirii
accept?rii, adic? potrivit sistemului recep?iunii.
   La baza oric?rei solu?ii a acestei probleme se  afl?  inten?ia  p?r?ilor,
cert? ori prezumat?. De aceea оn lipsa  unei  stipula?ii  exprese,  momentul
оncheierii  contractului  urmeaz?  s?  fie  determinat  prin   interpretarea
voin?ei p?r?ilor. Astfel, sunt situa?ii оn care contractul se  оncheie  f?r?
nici o оndoial?, din chiar  momentul  accept?rii  ofertei.  Ca  exemplu,  оn
acest sens se poate cita cazul оn care ofertantul emite “comanda” de a i  se
livra un produs (fapt  din  care  se  prezum?  c?  el  a  primit  acceptarea
ofertei) ?i оn general, de cвte ori oferta  poate  fi  acceptat?  tacit.  Оn
asemenea situa?ii, contractul  este  format  din  momentul  cвnd  a  оnceput
executarea lui ?i deci, dup? acest moment, ofertantul, chiar dac? nu  i  s-a
adus la cuno?tin?? acceptarea, nu-?i poate retrage oferta.
   Оn alte cazuri, dimpotriv?, contractul  nu  poate  fi  socotit  ca  fiind
оncheiat din momentul оn care ofertantul a luat cuno?tin?? de acceptare;  de
pild?, atunci cвnd oferta a fost f?cut? cu indicarea unui  termen,  оn  care
urmeaz? s? parvin? r?spunsul, precum ?i оn  cazul  оn  care  oferta  a  fost
f?cut?, оn acela?i timp mai multor persoane ?i cвnd contractul se  consider?
оncheiat din momentul sosirii primei accept?ri.
   Оn cazul оn care acceptarea ajunge la ofertant dup? expirarea  termenului
expres sau tacit, prev?zut pentru acceptare, ea  este  totu?i  eficient?  ?i
deci  contractul  se  оncheie,  dar  numai  cu  condi?ia  ca  ofertantul  s?
оncuno?tin?eze pe acceptant c?, de?i tardiv?, acceptarea sa  este  luat?  оn
considera?ie. Aceast? оncuno?tin?are este cerut? chiar ?i оn cazul  оn  care
tardivitatea ajungerii la ofertant nu-i poate fi imputat? acceptantului.
   Оn cazul contractelor solemne, momentul оncheierii lor este data cвnd, pe
lвng? acordul p?r?ilor, au fost оndeplinite ?i condi?iile de  form?  cerute,
deoarece оn lipsa acestora contractul este nul.
   Оn contractele unilaterale, propunerea  este  obligatorie  de  оndat?  ce
ajunge la  cuno?tin?a  p?r?ii  c?reia  este  f?cut?.  Contractele  reale  se
consider? оncheiate оn momentul pred?rii  lucrului  respectiv  ca  urmare  a
acordului p?r?ilor. Pвn? la acest moment, acordul p?r?ilor constituie  numai
o promisiune de contractare.

    Interesul practic al determin?rii momentului оncheierii contractului.

   Cu  privire  la  momentul  оncheierii  contractului   se   pot   оnvedera
urm?toarele:
 . Оn raport cu acest moment se va aprecia, dac?  revocarea  ofertei  ori  a
   accept?rii a fost sau nu tardiv?;
 . Moartea sau incapacitatea ofertantului  ori  a  acceptantului  оntвmplate
   dup? оncheierea contractului, nu mai  produc  nici  un  efet;  dac?  s-au
   produs mai оnainte,  oricare  dintre  aceste  fapte,  оmpiedic?  formarea
   contractului;
 . Existen?a viciilor de consim??mвnt se apreciaz?  la  momentul  оncheierii
   contractului;
 . Conflictul legilor оn timp  se  rezolv?  оn  raport  cu  data  оncheierii
   contractului. Contractul este cвrmuit de legea  оn  vigoare  la  momentul
   оncheierii lui;
 . Momentul оncheierii contractului constituie punctul de plecare al tuturor
   efectelor acestuia, dac? legea sau p?r?ile nu fixeaz? alt termen. Astfel,
   оn  contractele  translative  de  drepturi  reale,  cum  este   vвnzarea,
   transmiterea dreptului de proprietate asupra m?rfii opereaz? din momentul
   оncheierii contractului ?i tot din acel moment riscurile pieirii fortuite
   a lucrului sunt оn sarcina dobвnditorului. Drept urmare, dac? un lucru  a
   fost transmis mai  multor  persoane,  f?r?  ca  preferin?a  оntre  aceste
   persoane s? rezulte din оndeplinirea formelor unui sistem de  publicitate
   sau din luarea оn posesie a lucrului, va fi preferat cel care a  оncheiat
   primul contractul;
 .  Momentul  оncheierii  contractului  constituie  punctul  de  plecare   a
   diferitelor termene, precum acela privind prescrip?ia extinctiv?;
 . Оn cazul unei oferte f?cute mai multor persoane ?i care a fost  acceptat?
   succesiv de mai mul?i destinatari, numai primul contract va fi considerat
   valabil оncheiat;
 . Momentul оncheierii contractului determin? ?i locul, forma  acestuia,  cu
   toate consecin?ele ce decurg din aceasta cum ar fi de pild?, determinarea
   instan?ei  competente  teritorial,  s?  solu?ioneze  eventualele  litigii
   n?scute оn leg?tur? cu contractul respectiv.


                           Promisiunea de contract

Caracterizare.

Оncheierea unui contract poate fi precedat?  de  un  acord  prealabil  оntre
p?r?i prin  care  acestea  se  oblig?  s?  оncheie,  оn  viitor,  contractul
respectiv. Obiectul acordului prealabil оl formeaz?  deci  numai  оncheierea
ulterioar? a contractului.
Beneficiarul acestei promisiuni are drept de a cere оncheierea  contractului
оn?untrul unui anumit termen, iar promitentul este ?inut la o  obliga?ie  de
a face (adic? de a оncheia contractul, la cererea celeilalte p?r?i).
Pentru  ca  promisiunea  de   contract   s?   fie   valabil?,   trebuie   s?
оndeplineasc?, оn momentul  оncheierii  ei,  toate  condi?iile  generale  de
validitate  ale unui contract ?i s? cuprind? toate elementele esen?iale  ale
viitorului contract, a?a оncвt, prin simpla exercitare a dreptului  s?u,  de
c?tre beneficiar, contractul propriu-zis s? fie оncheiat.
Оn momentul оncheierii promisiunii de contract, promitentul trebuie s?  aib?
capacitatea necesar? pentru a se obliga  prin  contract  a  c?rei  оncheiere
ulterioar? o trimite.
Beneficiarul promisiunii trebuie  s?  fie  capabil  оn  momentul  realiz?rii
promisiunii, deoarece numai atunci el se oblig?.
Caracterul licit al cauzei ?i al obiectului trebuie, de  asemenea,  apreciat
la momentul realiz?rii promisiunii.
Promisiunea de contract d? na?tere numai la un drept de crean??, chiar  dac?
prin contractul, оn vederea c?ruia s-a  f?cut  promisiunea,  s-ar  constitui
ori s-ar transmite un drept real; constituirea ori transmiterea  unui  drept
real nu se poate realiza decвt оn momentul perfect?rii contractului propriu-
zis prin realizarea promisiunii. Pвn? atunci nu exist?  decвt  un  drept  de
crean??.
Utilizarea practic? a promisiunii de vвnzare se оnvedereaz?  prin  interesul
pe care l-ar avea p?r?ile la un moment dat,  de  a  nu  оncheia,  de  оndat?
contractul (de pild? fiindc? nu  au  autoriza?iile  necesare),  ci  de  a-?i
rezerva aceast? posibilitate pentru mai tвrziu.
Uneori promisiunea de contract are un caracter sinalagmatic  sau  bilateral,
оn sensul c? ambele p?r?i se oblig? de a оncheia оn viitor, un contract  (de
pild?, оncheierea unui contract pentru vвnzarea   unui  mobil,  care  nu  se
poate face decвt cu  autoriza?ia  prealabil?  a  autorit??ii  respective  ?i
оntocmirea unui act autentic). Acordul p?r?ilor de a vinde (?i respectiv  de
a cump?ra)  un  asemenea  imobil,  acord  constatat  printr-un  оnscris  sub
semn?tur? privat?, are valoarea unei promisiuni bilaterale de  vвnzare.  Iar
dac? totu?i contractul de vвnzare nu se va оncheia, din  vina  uneia  dintre
p?r?i (care ar refuza  s?  cear?  autoriza?ia,  ori  s?  se  оnf??i?eze,  la
оntocmirea   actului  notarial)  cealalt?  parte  poate  cere   poate   cere
desp?gubirea pentru prejudiciul cauzat, ca la orice  obliga?ie  de  a  face,
c?reia nu i s-a dat curs.
Alteori promisiunea de contract se prezint? sub forma stipul?rii unui  drept
de preferin??, оn virtutea c?ruia promitentul se oblig? ca оn cazul оn  care
va vinde  lucrul  respectiv,  s?  prefere  la  pre?  egal,  pe  beneficiarul
promisiunii  de  contract  condi?ionat?,  adic?  sub  condi?ie  prostetativ?
simpl?.
Compara?ia  оntre  oferta  de  a  contracta  ?i  promisiunea  de   contract.
Оntrucвt, atвt оn cazul promisiunii de contract, cвt ?i оn cazul ofertei  de
a contracta este vorba de o obliga?ie asumat? cu privire la  оncheierea,  оn
viitor, a unui contract, o precizarea  a  deosebirilor  dintre  aceste  dou?
institu?ii juridice se impune.
Oferta este un act juridic unilateral ?i о?i p?streaz? acest  caracter  pвn?
la acceptarea ei de c?tre destinatar, pe  cвnd  promisiunea  de  contract  –
chiar cвnd are caracterul unilateral – constituie un acord de  voin??,  deci
un act juridic bilateral sau un adev?rat contract, la baza c?ruia se afl?  o
ofert? ?i o acceptare. Din aceast? cauz? oferta poate fi revocat?, cвt  timp
nu a fost acceptat?, adic? atвt timp cвt se prezint? ca ofert?, оn  timp  ce
promisiunea de contract se stinge numai prin expirarea termenului  stipulat,
sau prin pierirea lucrului, obiect al contractului promis, devenind caduc?.
Оn afar? de aceste  situa?ii,  promisiunea  de  contract  continu?  deci  s?
oblige, chiar dac? promitentul a devenit оntre timp incapabil,  ?i  ea  este
transmisibil? prin moarte (trece la mo?tenitori) fie activ fie  pasiv  –  ca
orice  obliga?ie  contractual?  –  cu  excep?ia  cazului  оn  care  a   fost
stipulat?.
Оn sfвr?it, numai beneficiarul unei promisiuni de contract are dreptul de  a
lua  m?suri conservatorii cu privire la dreptul n?scut оn favoarea sa.



CONCLUZII

Din cele men?ionate оn  aceast?  lucrare  rezult?  c?  ansamblul  rela?iilor
sociale este guvernat de raporturi juridice, care  sub  vegherea  strict?  a
legii  armonizeaz?  ?i   garanteaz?   perpetuarea   acestora   ?i   totodat?
eficacitatea.
A?adar, prin act juridic civil se оn?elege manifestarea de voin?? f?cut?  cu
inten?ia de a produce efecte juridice adic? de a na?te, modifica,  transmite
sau stinge un raport juridic civil concret.
Din  aceast?  defini?ie  rezult?  c?  actul  juridic  prezint?   urm?toarele
elemente caracteristice:
Actul juridic este оnainte de toate, o manifestare de voin?? a unei sau  mai
multor persoane fizice sau juridice;
Manifestarea de voin?? este f?cut? cu inten?ia de a produce efecte  juridice
respectiv de a crea,  modifica,  transmite  sau  stinge  raporturi  juridice
civile concrete.
Datorit? regimului juridic diferit pe care оl au diferite categorii de  acte
juridice civile, atвt оn literatura de  specialitate,  cвt  ?i  оn  practica
judec?toreasc? s-a considerat  necesar  ?i  util  s?  se  fac?  clasificarea
actelor juridice civile.
La baza clasific?rilor actelor  juridice stau criterii  variate  cum  ar  fi
num?rul p?r?ilor оntre care se  оncheie  actul,  con?inutul,  cauza,  forma,
modul de executare, efectele actelor etc.
Acte juridice unilaterale, bilaterale ?i multilaterale.
Acte juridice cu titlu gratuit ?i acte juridice cu titlu oneros
Оn func?ie de modul lor de оncheiere, actele juridice  civile  se  clasific?
оn acte consensuale, solemne, formale ?i reale.
Оn func?ie de momentul  оn  care  urmeaz?  s?-?i  produc?  efectele,  actele
juridice se оmpart оn acte оntre vii ?i acte pentru cauz? de moarte.
Acte constitutive, translative ?i declarative
Dup?  importan?a  lor  actele  juridice   civile  se  оmpart  оn   acte   de
conservare, de administrare ?i de dispozi?ie
Clasificarea  actelor  juridice  civile  оn  acte   patrimoniale   ?i   acte
nepatrimoniale se face оn func?ie de con?inutul lor
Dup? cum au  sau nu leg?tur? cu modalit??ile actului juridic civil  (termen,
condi?ie, sarcin?) distingem  acte  pure  ?i  simple  ?i  acte  afectate  de
modalit??i.
Actele juridice principale ?i actele juridice accesorii
Оn func?ie de modul cum pot fi оncheiate, actele juridice civile  se  оmpart
оn acte strict personale ?i acte оncheiate prin reprezentare.
Dup? reglementarea ?i  denumirea  lor  legal?,  actele  juridice  civile  se
clasific? оn acte numite (tipice) ?i acte nenumite (atipice)
Dup? modul lor de executare, actele juridice civile se  оmpart  оn  acte  cu
executare imediat? ?i acte cu executare succesiv?.
Оn func?ie de rolul voin?ei  p?r?ilor  оn  stabilirea  con?inutului  actului
juridic civil, distingem acte subiective ?i acte condi?ie.


Dup?  reglement?rile  de  baz?  pe  care  ni  le  ofer?  doctrina  juridic?,
condi?iile esen?iale pentru validitatea conven?iilor sunt:
Capacitatea de a contracta;
Consim??mвntul valabil al p?r?ii care se oblig?;
Un obiect determinat;
O cauz? licit?.
Condi?iile de validitate ale actului juridic civil  se  clasific?  dup?  mai
multe criterii. Astfel, оn func?ie de aspectele la care se  refer?  deosebim
condi?ii de fond ?i condi?ii de form?. Condi?iile de  fond  sunt  cele  care
privesc con?inutul actului juridic, iar  cele  de  form?  privesc  forma  de
exteriorizare a voin?ei, adic? forma pe care o оmbrac? acest con?inut.
Оn func?ie de obligativitatea  lor,  condi?iile  actului  juridic  civil  se
оmpart  оn  esen?iale  ?i  neesen?iale.  Condi?iile  esen?iale  sunt   acele
condi?ii  care  trebuie  оndeplinite  оn  mod  obligatoriu,  pentru   оns??i
validitatea actului juridic. Dimpotriv? condi?iile neesen?iale  pot  fi  sau
nu prezente оn structura  actului  juridic  civil,  f?r?  consecin?e  asupra
valabilit??ii acestuia.
Capacitatea de a оncheia acte juridice civile este  una  din  condi?iile  de
fond, esen?ial? pentru validitatea actului juridic.
Prin capacitate de a оncheia acte juridice civile  se  оn?elege  aptitudinea
subiectului de drept civil de a deveni  titular  de  drepturi  ?i  obliga?ii
civile, prin оncheierea de acte de drept civil.
Pentru a fi valabil  consim??mвntul  trebuie  s?  оndeplineasc?,  cumulativ,
urm?toarele cerin?e:
hot?rвrea de a оncheia actul juridic trebuie s? fie exteriorizat?.
consim??mвntul trebuie s? provin? de la o persoan? care are discern?mвnt.
consim??mвntul trebuie s? fie exprimat  cu  inten?ia  de  a  produce  efecte
juridice, adic? de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic.
Consim??mвntul s? nu fie alterat prin vreun viciu de consim??mвnt.
Pentru  a  fi  valabil,  obiectul   actului   juridic   civil   trebuie   s?
оndeplineasc? urm?toarele condi?ii:
obiectul actului juridic civil trebuie s? existe.
obiectul actului juridic civil trebuie s? se afle оn circuitul civil;
obiectul actului juridic civil trebuie s? fie determinat sau determinabil;
obiectul actului juridic civil trebuie s? fie posibil;
Obiectul actului juridic  civil  trebuie  s?  fiei  licit  ?i  corespunz?tor
regulilor de moral?;
Obiectul actului juridic civil trebuie s? fie un fapt personal al  celui  ce
se oblig?;
Cel ce se oblig? trebuie s? fie  titularul  dreptului.  Оn  actele  juridice
constitutive sau translative de drepturi este necesar ca cel  ce  se  oblig?
s? fie titular dreptului pentru care s-a obligat.
Pentru a fi valabil? cauza trebuie s? оndeplineasc?,  cumulativ  urm?toarele
condi?ii: s? existe, s? fie real? ?i s? fie licit?.
Se disting trei condi?ii de form? ?i anume:
forma cerut? ad validatem, adic? pentru оns??i validitatea  actului  juridic
civil;
forma cerut? ad probationem, adic? pentru a se face dovada  actului  juridic
civil;
forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil.
Nulitatea este o  sanc?iune  civil?,  care  intervine  cвnd  se  оnfrвnge  o
dispozi?ie  legal?,  cu  ocazia  оncheierii  unui  act  juridic.   nulitatea
urm?re?te atвt o func?ie preventiv?, cвt ?i una sanc?ionatorie.
Teoria nulit??ii actelor juridice clasific? aceste acte, оn  raport  de  mai
multe criterii, astfel:
1. Оn raport de  natura  interesului  ocrotit  de  lege  ?i  de  regimul  ei
juridic, nulitatea este  de  dou?  feluri:  nulitate  absolut?  ?i  nulitate
relativ?;
2. Оn raport de modul cum opereaz? nulitatea se distinge оntre  nulitate  de
drept ?i nulitate judiciar?.
Оn  doctrin?  sunt  considerate  cauze  de  nulitate   a   actului   juridic
urm?toarele:
Оnc?lcarea dispozi?iilor legale referitoare  la  capacitatea  de  a  оncheia
actul juridic;
Lipsa   unui   element   esen?ial,   structural,    al    actului    juridic
(consim??mвntul, obiectul, cauza);
Vicierea consim??mвntului exprimat оn actul juridic;
Nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;
Ilicitatea sau imoralitatea cauzei;
Nesocotirea  dispozi?iilor  imperative  ale  legii,   ordinii   publice   ?i
bunurilor moravuri;
Nerespectarea formei cerute de lege pentru actele solemne;
Lipsa sau nevalabilitatea  autoriza?iei  administrative  pentru  unele  acte
juridice;
Frauda legii.
De men?ionat c?  nesocotirea  acestor  cauze  de  nulitate  conduce  fie  la
nulitatea absolut?, fie la nulitatea relativ? a actului juridic.
Efectul nulit??ii  rezid?  оn  desfiin?area  actului  juridic  din  momentul
оncheierii  sale,  ceea  ce  conduce  la  restabilirea  ordinii   de   drept
оnc?lcate.
Actul juridic nul poate produce efecte оn viitor, iar  efectele  produse  оn
trecut se  desfiin?eaz?  retroactiv.  A?adar  nulitatea  opereaz?  nu  numai
pentru  viitor,  ci  ?i  pentru  trecut.  Retroactivitatea  este  consecin?a
fireasc? a nulit??ii actului juridic.



-----------------------
[1] A. Iona?cu Op cit. p 76; I. Dogaru Op cit p 137; T. Pop op cit.  p  119;
Gh. Beleiu, op cit. p 118
[2] G. Boroi, Op. cit, p 92
[3] D. Alexandrenco, Principiile dreptului civil romвn , vol  II  Bucure?ti,
1926, p 11;
G. Boroi, Op. cit, p. 101; T. Pop, Op. cit, p.128
[4] D. Cosma, Op. cit., p. 113
[5] Tr. Iona?cu, Tratat de drept civil, vol I, Editura Academiei  Bucure?ti,
1967, p.251
[6] Gh. Beleiu, Op.cit., p. 128, P.M. Cosmovici, Op.cit, p.101
[7] T. Dogaru, Op. cit., p.172)
[8] I. Urs, S. Angheni, Drept civil, vol I, Editura Oscar Print,  Bucure?ti,
 1997, p. 113
[9] D. Cosma, Op. cit., p. 117
[10] A. Iona?cu, Op. cit., p. 83; I.R. Urs, A.  Angheni, Op.cit, p. 118
[11] P.C. Vlahidde Op. cit., p. 61
[12] A. Iona?cu, Op cit.,p.  87;  D.Cosma  Op.  cit.,  p.175;  St.  Rauschi,
Op.cit., p.91; Gh. Beleiu, Op cit., p.120; I. Dogaru Op. cit., p. 166
[13] D. Cosma, Op. cit., p. 213
[14] I. Dogaru, Op. cit., p. 174
[15] Tr. Iona?cu, Curs de dreept  civil.  Teoria  general?  a  obliga?iilor,
1949-1950, p. 59
[16] Gh. Beleiu, Op. cit., p. 149
[17] St. Rauschi, Op. cit., p. 98; P.M. Cosmovici, Op. cit., p.120
[18] Gh. Beleiu, Op. cit., p. 152
[19] I. Dogaru, Op. cit., p. 190
[20] T. Pop, Op. cit, p.
[21] T. Pop, Drept civil romвn, Bucure?ti 1993, p. 183
[22] T. Pop, Op. cit, p. 183
[23] T. Pop, Op. cit.,p. 194